Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 13 februarie 2012

MA TOT INTREB?



                               



 Coboară-mă în tine să nu mai știu ce-i dorul,
 Să-ți locuiesc în suflet la fel ca-ntr-un ghioc,
 Oprește-mi  alergarea în care-mi caut norocul,
 Transfugelor clipite ce-n goană-s în galop.

 Învăluie-mă-n lacrimi de netrăite vise
 Și răsăritul zilei să pot să ți-l încep,
 Secunda de restriște s-o sting cu plinătate,
 Alungă-mi orice temeri din zborul meu rănit.

 Resfira-mi cu iubire amarul din privire
 Și  calendarul zilei oprește-l  pentr-o zi,
 Chiar dacă-i amăgire ,să mai gustăm iubire ,
 Nepăsător, chiar moartea  putea-v-atunci  veni.

 Să-ți plângă raza lunii în șoaptă la ureche,
 Să poți simți  dezastrul  risipei noastre-n doi
 Și  nesortite vise să se-nmulteasca-n tine,
 Ca rădăcini de arbori ce urcă înspre nori.

 La fel precum o moară ce-și macină făina,
 Rătăcitoare gânduri  în mine hoinăresc,
 Tenebre de-ntuneric  ce nu găsesc lumina,
 Îmi  încolțesc în suflet în loc să te găsesc.

 Eu simt că doar himere în inimă- și fac casă
 Și dorul meu de tine doar pribegește-n gând,
 Iluzia  e dorința , ce-n pace nu mă lasă
 Și  naște-n mine visul  nespusului colind.

 Mă-ntunec și mă bucur în tine totodată ,
 Iar binele și răul sălășluiesc  comun ,
 O geană  îmi surâde, iar alta-i întristată,
 Un amalgam de  lupte-s pe baricade-acum.

 Poate tu știi mai bine ce broderii de vise,
 În inimă și-n suflet ai tot țesut în timp,
 Eu tot mă caut în trupu-ți  și nu-nțeleg  e-apusul ,
 Sau răsăritul zilei în care mă preling?

 Eu cred că doar năframa înșelătoare-a vremii,
 Te-ascunde după ploaia din ochii mei uciși,
 Și din iubire-adâncă  ce-am tot zidit în mine,
 Te-am recompus din cioburi, în vălul vieții nins .

 Te-ntreb astăzi pe tine și de îmi poți răspunde,
 În care anotimpuri  trecute să te caut,
 De poți, mai prelungește în calendar secunde,
 Sau stinge-mă-n săruturi ,să știu că-n tine sunt.

 Și dacă doar fantasme îți prelungesc șederea,
 În lacrimi spală-mi gândul uitare să-ți aduc,
 Culeg doar flori  de gheață ce se topesc în palmă
 Sau  doar pictez iubirea pe catafalc depus?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu