Pândesc
lupi de pradă în dansul zăpezii,
Flămânzi de iubirea troiței din noi,
O torță e-aprinsă, un far al luminii,
S-alunge pelinul din ochii lor goi.
Flămândele fiare sunt gata s-atace,
Și colții lor mari ascuțiți și-i ascund,
Vor doar să-și hrănească orgoliile false,
Cu visele noastre de dor suspinând.
Rânjetul lor prefăcut într-un zâmbet,
Ascunde malefic dorința de-atac,
În trupul lor curge venin de-ntuneric,
Întreaga lor ființă-i pătrunsă de drac.
Păreri omenești de-anghinare amare,
Forțează făgașe, se luptă-n puhoi,
Suntem locatarii aceleași inimi
Și fiara zăpezii se stinge-n noroi.
Iubirea-i destinul ce steaua ne-o poartă
Deși mărăcini au sădit intre noi,
Aripi de arhangheli păzesc soarta noastră,
Iar fiarele hâde-s ucise de ploi.
Genunchi-i plecăm într-o rugă comună
Un lanț al iubirii ne leagă de cer,
Ia-ne tu
Doamne pe ambii de mână,
Ucide fiara in zbucium de ger!
Adaugă-ne-o zi-n calendarul iubirii,
Și-ascunde-ne-n raza de soare mereu,
Iubire ne-mparte în ceasul mâhnirii
Și stele-mpletește, tu ești Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu