Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 13 februarie 2012

IUBIREA ADORMITA






 Iubirea-i adormită în pajiște de gânduri,
 Nu-i deștepta tăcerea să știe  c-o dorim,
 Tu las-o-n ațipire ,să nu iscam regretul,
 Sau să ne ispitească  cu vraja ei vreun semn.

 În lumea ei de vise vrea doar să ne-amăgească,
 Să credem că se poate întoarcerea-n trecut,
 În  geana ei de zbateri o clipă efemeră
 Aduce-n zbor risipa și  șuierul de vânt.

 Ruinele ei triste,dovezi din alte timpuri,
 Clintesc nemărginirea cu scârțâit de uși
 Și lacrimi ce-au fost șterse de sâmburii uitării ,
 Ne-ar vizita fugarnic cu dorul în arcuș.

 Și chiar lângă fântâna-i ne-am stinge iar de sete,
 Când capricoasa-i fire cu spini ne-ar înțepa,
 Abstracte  nopți de doruri și frenezii apuse
 În  simfonii ,pastelul iubirii-ar învia.

 Iar și-ar juca doar rolul în haina ei de-actriță
 Și fire curtezană cum noi prea bine-o știm,
 Ne-ar duce în grădina mistuitoare-i flăcări
 Cu farmec și descântec ne-ar  proroci  destin.

 Cu ochii ei cristale și buze jucăușe,
 Ne-ar amăgi o vreme,un ceas sau un minut,
 La fel ca și nisipul cel scurs într-o clepsidră
 Ne-ar duce când pe munte ,când jos în praf și lut.

 Și totuși doar iubirea cu revărsarea-i dulce
 În  partitura vieții mai poate -a ne cânta,
 În diligența vremii e singura esență ,
 Ce în duet  trăiește pentru a exista.

 Iubirea e fereastra deschisă spre speranță,
 În  armonii celeste ,vitralii de smarald,
 Și dacă-n alergarea-i  în viață -nmugureste ,
 Noi s-o primim în inimi și  să ne-o facem scut.

 Acum, când e trezită din lunga ei absență
 Și prizonieri ne face în propriul labirint ,
 Să punem azi sigiliul spre-a nu ne mai întoarce
 Pe strâmta noastră cale ,când ea dormea prelung.
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu