VULCANUL IUBIRII

Lacrimi de rouă se-aștern peste gânduri 
Și noaptea de dor se scurge-n văzduh, 
Ninși ghiocei în buchete săruturi, 
Răsar din izvoare de vis și de duh. 

În altarele noptii-ntrebări si răspunsuri 
Străjuiesc azi la poarta destinului meu, 
Cohorte de îngeri în ludice dansuri, 
Își rotesc aripi albe de zbor Prometeu. 

Aripile-și scaldă-n genune de pântec 
Și-n zbucium sălbatic în horă se prind, 
Mă-naltă pe brațul divinului cântec, 
Incertul din mine-n alinturi arzând. 

Stele se-așează pe margini de suflet Însetate de dor din privire mă sorb,
Beau nectarul iubirii în cupe de cuget, 
Revărsandu-și lumina-n destinul meu orb. 

Pretutindeni străjeri în drumul spre tine 
Gărzi nemiloase opreliști îmi pun, 
Tăiș de cuțit stă la sfat azi cu mine, 
Și piedici viclene de zid se supun. 

Răspântii de vreme răzbat amintirea
Diguri imense tot cresc alarmant
Infinitu-și măsoară-n secunde-ntâlnirea 
Și corbi de-ntuneric se zbat în neant. 

Focul iubirii zvâcnește în flăcări
Mocnesc framântări disperate de dor 
Stihia de ieri e zdrobită in țăndări
Si fluturi albaștri danseaza ușor.

Eu știu că vulcanul doar tu îl poți stinge,
Imperii de taine doar tu le descui
Robia iubirii în lanțuri ne strânge
Si nici gațiere-n decret inca nu-i.