Altarele iubirii și-au redeschis azi poarta
Și dorurile mele ard iarăși ca un rug,
Fereastra amintirii ,șirag de-albastre stele
Călăuzesc chemarea-ți și stau de straj-acum.
La mal de ape-ntinse iubirile așteaptă
Să-și reimbratiseze uitatele dorințe,
Cununi de ametiste sculptează orizonturi,
Imaculate gânduri renasc de foc aprinse.
Timida lumânare veghează ochii noștrii
Și-o dalie în vază zâmbește inocenta
Pe masă stă scrisoarea aducerii aminte
Și-n suflet așteptarea se zbate-n neputință.
Lipsită de răbdare ca orice așteptare,
Își freamată în doru-i nestinsele iubiri
Și clipele sunt zile,mărgele albe-n glastre
Iar timpul parcă zace-n clepsidre de lumini.
Secundele sunt ore și zilele decenii,
Azi parcă anotimpul iar s-a oprit în loc,
Contemplă cu uimire,nici gând să își grăbească
Minutele –statuie ce dorm fără noroc.
În inimă e freamăt ,e zbucium de războinic,
Cadențele ritmate își cântă dorul lor,
Neliniște și patimi se zbenguie în focul
Distanțele nebune ce nu-și mai găsesc loc.
În catedrala vremii nerăbdător iubirea
Suspină-n așteptare cu și mai mare-amar,
Toți îngerii din ceruri își pregătesc serbarea
Cu luminițe stele și vinuri în pahar.
Aleile-s înguste, potecile-alungite
Și luna iar clipește din genele ei lungi,
Iar ziua se îmbrăca în mantiile nopții
În freamăt ,doar iubirea-n speranță stă acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu