RĂMAS BUN

 Așteaptă-mă în gara inventată 

 Un semn discret cu inima îți las

 Și dacă linia de tren va fi tăiată

 Parfumul meu să-ți  fie bun rămas.

 Privește-mă cu lacrima din vis

 O geană răsfățată-ți va zâmbi,

 Prefă-te că m-atingi cu un surâs

 O floare ofilită -ți va vorbi.

 Alintă-mă cu stropul tău de cer

 Și plimbă-mă cu dor în Carul mare,

 Săruta-mă cu dragostea de ieri

 Sau împrumută-te de mine în visare.

 Îmbrăca-te cu trupul meu în gând

 Sau strigă-mă-n ecoul unui munte,

 Mai cheamă-mă-n căușul unui prund

 Zidește-mă în negură de punte.

 Călătorește-n scoica unui melc

 Iar  casa lui să-ți fie adăpost,

 Iubirea să ți-o plângi la Nibelungi

 Și leagănă-ți tristețea cu anost.

 Închină-te smerit  în rugăciune

 Și -nalta în eter un jurământ,

 Ca dorul să se ducă-n pribegie

 Și inimă să-ți cânte un alt cânt.

 Împărtășește-ți  gândul cu-n icar

 Și-aripa lui să-ți poarte iar noroc,

 Iubirea resemnată-n felinar

 Să-ți straluceasca-n zapis ca un foc.

 Renaște-mă în alte galaxii,

 Iubește-mă în alte dimensiuni,

 Visează-mă în dense constelații

 Și strigă-mă-n tăcerea de genuni.

 Invizibile drumuri să te poarte cu dor,

 Să-ți umple căutarea cu -Ondine

 Și cetini de brad să-ți aștearnă covor

 Cortine de vers să te-aline.