Să-mi pot ucide gândul am pus căpăstru minţii,
Iar visul meu de noapte e-un
cearcăn interzis,
Tăcerea resemnării am încuiat-o-n
inimi
şi vântul dezmierdării l-am legănat
în plâns.
Să pot uita iubirea am şters cu praf
de stele,
Iar ploilor de lacrimi le-am scuturat
cenuşa,
Mormanul de dorinţe l-am azvârlit în
astre
şi îmbrăcată-n tine am pus pe dor
cătuşa.
Dezastrele din mine le-am spulberat
în cioburi
şi zâmbetele noastre le-am scurs
în jardiniere
Le voi preface-n taină, iubirilor
coliere,
Căci astăzi merg niciunde şi zbor
spre nicăieri.
Cuvinte chihlimbare le-am transformat
în păsări,
Ce rost să stea în mine,când soarta
li-e-n ocean?
Infern e astăzi raiul frumoaselor
clipite,
Destine-s în derivă,blesteme de
alean.
Tristeţe pretutindeni şi dor
de-nchinaciune,
Deşert de-amărăciune din tot ce-a
fost promis,
Pierdutele speranţe le plâng în
rugăciune
Pândesc în mine gheare de vulturi
ce-au ucis.
Mai zăbovesc în mine,hranindu-mă cu
dorul,
Iubirii prizoniere îi mai plătesc tribut,
Speranţe disperate mai ard în
felinare
De mâine,poate mâine, de pot ca să te
uit!
Foarte frumos si mult adevar Ines.Felicitari!
RăspundețiȘtergeremarin voicu, multumesc prieten drag!
Ștergere