miercuri, 29 februarie 2012

MI-E DOR






 Sunt un sihastru-n plânset de iubire
 Și-un anotimp inexistent de vis,
 Tresare-n gand, un zvon de amintire,
 Sunt pas pierdut în ierni de dor nescris.
 
 Gropari de întristare-mi bat la poartă
 Și-mi  amintesc de eul meu ucis,
 Ce pot să fiu acum, când condamnată,
 Sunt fără tine-n ceasul interzis?
 
 Un strop din tine încă mă alintă,
 Hoinară rătăcesc in maci din primăveri
 În răsărit, imi ești un ciob de-oglindă,
 O intersecție a distanței dintre ieri.         
 
 Am brațe alungite-nspre chemare,
 Cu doruri pribegite-n efemer,
 În frământarea visului ce doare,
 Sunt strigăt ce n-ajunge nicăieri.
 
 Doar azima iertării mă salvează
 De o iubire fără compromis,
 Și-n rugăciunea tainică de seară,
 Cer dezrobire din căușul meu de plâns.
 
 Te-am zămislit din cer și din risipă
 Și osândiți pe veci  de dor vom fi,
 Ești eul meu, tu suflet frânt de clipă,
 Ne mai veghează numai Dumnezeu!
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu