Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

miercuri, 29 februarie 2012

MI-E DOR






 Sunt un sihastru-n plânset de iubire
 Și-un anotimp inexistent de vis,
 Tresare-n gand, un zvon de amintire,
 Sunt pas pierdut în ierni de dor nescris.
 
 Gropari de întristare-mi bat la poartă
 Și-mi  amintesc de eul meu ucis,
 Ce pot să fiu acum, când condamnată,
 Sunt fără tine-n ceasul interzis?
 
 Un strop din tine încă mă alintă,
 Hoinară rătăcesc in maci din primăveri
 În răsărit, imi ești un ciob de-oglindă,
 O intersecție a distanței dintre ieri.         
 
 Am brațe alungite-nspre chemare,
 Cu doruri pribegite-n efemer,
 În frământarea visului ce doare,
 Sunt strigăt ce n-ajunge nicăieri.
 
 Doar azima iertării mă salvează
 De o iubire fără compromis,
 Și-n rugăciunea tainică de seară,
 Cer dezrobire din căușul meu de plâns.
 
 Te-am zămislit din cer și din risipă
 Și osândiți pe veci  de dor vom fi,
 Ești eul meu, tu suflet frânt de clipă,
 Ne mai veghează numai Dumnezeu!
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu