Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

duminică, 12 februarie 2012

DE CE?


  


 O  rază întristată-mi vorbește azi de tine, 
 Iar  timpul,un sihastru e tot mai lung și greu 
 De ce mi-e dor de zile ce nu au fost vreodată, 
 De ce mi-e dor de tine ieri, astăzi  și mereu? 
   
 De ce oare ceaslovul a tors acele timpuri 
 Și n-a vrut să oprească în primăvara ta? 
 De ce sunt tot iubire îngândurat în gânduri 
 Și nu mă pot desprinde de lacrimi peruzea? 
   
 Dac-aș putea întoarce acele anotimpuri, 
 Aș face azi din iarnă chiar primăvara ta, 
 Aș țese în iubire pe veci eternitatea 
 În scoică m-aș ascunde ,să nu mă poți uita. 
   
 De ce oare nisipul ne spulberă din zile 
 Și iarba parcă crește mai des în lipsa ta? 
 De ce tăceri de zile îmi par ca niște creste 
 Și doruri ca zorele tot urcă-n calea mea? 
   
 Când  asfințitul serii se furișează-n mine, 
 Eu dragostea din suflet  o tot doinesc stingher 
 Și n-am găsit nici munte,nici vale ,nici oceane 
 Nici  ceruri să-ți  sărute iubirea-ți din eter. 
   
 Zburat-au ani șiraguri și clipe efemere 
 Și anotimpuri multe prin noi s-au perindat, 
 Iubirea noastră-i însă săpat-adânc în mine 
 Iar  primavar-aceea cu dor ne-a așteptat. 
   
 Destinele sunt iarăși pe vechile lor drumuri 
 Dar mrejele vieții în hățul  lor ne țin, 
 Noi tot mai naștem zorii de vis ai tinereții 
 Și  primăvara-n iarnă mă umple iar de tin. 
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu