DE CE?

  


 O  rază întristată-mi vorbește azi de tine, 
 Iar  timpul,un sihastru e tot mai lung și greu 
 De ce mi-e dor de zile ce nu au fost vreodată, 
 De ce mi-e dor de tine ieri, astăzi  și mereu? 
   
 De ce oare ceaslovul a tors acele timpuri 
 Și n-a vrut să oprească în primăvara ta? 
 De ce sunt tot iubire îngândurat în gânduri 
 Și nu mă pot desprinde de lacrimi peruzea? 
   
 Dac-aș putea întoarce acele anotimpuri, 
 Aș face azi din iarnă chiar primăvara ta, 
 Aș țese în iubire pe veci eternitatea 
 În scoică m-aș ascunde ,să nu mă poți uita. 
   
 De ce oare nisipul ne spulberă din zile 
 Și iarba parcă crește mai des în lipsa ta? 
 De ce tăceri de zile îmi par ca niște creste 
 Și doruri ca zorele tot urcă-n calea mea? 
   
 Când  asfințitul serii se furișează-n mine, 
 Eu dragostea din suflet  o tot doinesc stingher 
 Și n-am găsit nici munte,nici vale ,nici oceane 
 Nici  ceruri să-ți  sărute iubirea-ți din eter. 
   
 Zburat-au ani șiraguri și clipe efemere 
 Și anotimpuri multe prin noi s-au perindat, 
 Iubirea noastră-i însă săpat-adânc în mine 
 Iar  primavar-aceea cu dor ne-a așteptat. 
   
 Destinele sunt iarăși pe vechile lor drumuri 
 Dar mrejele vieții în hățul  lor ne țin, 
 Noi tot mai naștem zorii de vis ai tinereții 
 Și  primăvara-n iarnă mă umple iar de tin.