Te-am readus din iarna aceea întristată,
Când prăbușit în noapte zăceam de dor
înfrânt,
Încețoșată clipă, de-amar îndurerată
Te-ndepărta în gheața durutului meu cânt.
Te-am resădit în suflet cu teamă și speranță
Am acordat arcușul pentru vioara ta,
Zăpezile tristeții din iarna dezlânată,
Le-am șters cu o nădejde în zori de catifea.
Cu trandafiri în zâmbet la porțile
cetății
Speranța mea renaște, mărgăritar de dor,
Te-am recompus din cioburi, cristale-n taina
nopții,
Iar freamătul iubirii mi te-a adus pe-un nor.
Ne-am descălțat de umbre, am dezbrăcat
veșmântul
Acelor pași nesiguri care s-au stins în hău,
În anotimpul nostru iubirea naște-alintul
Nostalgicelor clipe, părerilor de rău.
Cu florile iubirii în dantelate stele,
Te-aștept ca pe un soare sculptat dintre
ninsori,
Iar rege este visul, stăpânul vieții mele,
O călăuză dragă de mii și mii de ori.
În ritmul unei clape de pian îmi trăiesc dorul
Acorduri de chitară mă leagănă în flori,
E dulce, e șăgalnic tot zbuciumul, fiorul,
Îmbălsămând iubirea în ritmuri de cocori.
Am rechemat iubirea din colbul amintirii
Și îngerul iernatic mi te-a adus în car,
În visele răsfrânte eram pe două drumuri
Acum suntem doar unul, uniți prin dulce har.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu