OFRANDA UNUI VIS

 

 Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri,
 Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,
 Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,
 Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.
 

 Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
 Perdele de albastru mi se ridică-n drum
 Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
 Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.
 
 Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
 E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,    
 Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,

 In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
Te caut ca un bezmetic  in cerneri din trecut 
Oglinzi de întristare în carusel de plânset,

 În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

 Culege-mă din vise si-oprește secundarul

 Clipitelor năuce din suflet răstignit, 

 O ultimă-ncercare să inșelăm destinul, 
 Topind ghețarii  vremii și timpul ostenit.

 Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
 C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
 Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
 Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

 La gardul așteptării e îngerul  iubirii,
 Noianele de vise  pe care le-am rodit, 

 A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii

 Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.

 Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
 Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
 Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
 Ce dulce-i regăsirea ,tu dor în dorul meu.
 

 Ma-ntâmpini cu speranță,iubire si candoare,
 Reverși  în mine cupa cu liniște și dor,

 Pe buze simt sarutul nectarului din floare

 Și-mbratisat cu tine mă-nalț și zbor,și zbor.