Despre mine

Fotografia mea

        Alergarea noastra dupa dragoste e un permanent maraton de-a lungul timpului si al vietii. Pentru cel ce e indragostit de iubire, timpul nici nu exista, ci totul se rezuma la cautarile prelungite intre anotimpuri. Si parca ninsorile de azi ne privesc cu mila, simpatie sau cu tristete si candoare.Cerul clipeste stele aqamarine in intampinarea iubirii noastre. 
       Iar noi ?! Noi asteptam rasaritul !

     Din pacate traim intr-o vreme in care fiecare cauta sa se ascunda de cate cineva sau de ceva, ascundem sentimente, taine, suferinte, tristeti, iubiri, ascundem deznadejde sau exuberanta sau pur si simplu ne ascundem de noi insine. Parca ne-am juca de-a v-ati ascunsa uitand insa ca de noi insine nu putem sa ne ascundem in  totalitate niciodata. Cautam poate un anotimp, o persoana,o speranta, cautam o iubire pierduta sau imaginara, o amintire sau o revelatie, toata viata cautam un drum care se poate sa-l fi ratacit candva sau un drum nou, necunoscut noua, presarat doar cu vise, sperante,utopii... Dar cred ca niciodata cautarile nu sunt zadarnice. Ele te anima, te insufletesc, iti daruiesc speranta, cunoastere, iluzie. Dezamagit sau intristat sufletul iti cere sa cauti. Spera deci ca intr-o zi, neasteptat, nesperat, vei gasi. Si de nu va fi asa, acea cautare te va gasi ea pe tine.
       Un gand bun de la Pescarul de vise, o imbratisare calda si bun venit cu drag tuturor.

luni, 12 decembrie 2016

SE STING TRISTEȚI



 Se-aud în zare zurgălăi de ger,
 O candelă se-aprinde-n casa joasă,
 Clipește-n geamul mic un ochi de cer
 Îmbujorați stau doi copii la masă.
 
 Prin ochelarii șubrezi, prinși cu sfoară,
 Cu gândul dus, bunica îi privește,
 În rugăciune, ziua-i mai ușoară,
 Căci dragostea nicicând nu obosește.
 
 Surâsul lor înseamnă fericire,
 O poartă către cer, mereu deschisă,
 Când anii scriu răvaș de despărțire
 Pe tâmpla clipei tot mai scurtă, ninsă.
 
 Ce singură ar fi-n acest Crăciun
 În așteptări pe care numai ea le știe,   
 De n-ar fi ei să-i cânte în ajun,
 Divin colind cu glasuri de magie. 
 
 În dosul multor porți nimeni nu plânge  
 Că s-au mutat pe rând în lumi de piatră, 
 Cu fiece-amânare viața curge, 
 Se sting tristeți ca lemnele în vatră.
 
 Vin zvonuri de ninsori în agonie, 
 Satu-i bătrân, cu oameni mai deloc, 
 Omătul țipă-n răni de nostalgie
 Și-n suflete ard vifore de foc.
 
 Se îmbulzesc ecouri de vecernii,
 Iar Dumnezeu le pare c-a zâmbit,
 Lacrimi mustesc în crivețele iernii
 Uitați de toți, doar El a mai venit.     

4 comentarii:

  1. Emotionantr ..rascolitoare versuri....

    RăspundețiȘtergere
  2. "Omatul tipa-n rani de nostalgie
    Si-n suflete ard vifore de foc."

    Cuvintele sunt de prisos....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Gabriela! Sarbatori binecuvantate atat tie, cat si tuturor celor care inca asteapta un semn de la cei dragi!

      Ștergere
    2. Multumesc Ines! La fel iti doresc!

      Ștergere