sâmbătă, 11 februarie 2012

TĂCEREA

     




 Ce trecere crudă e timpul 
 Nici nouă parcă nu ne mai aparținem. 
 Mă-ntreb:am existat vreodată noi doi? 
 Și-acum, la final, e sfârșitul 
 Tăcerilor noastre în doi. 
 De ce taci? Eu nu-nțeleg tăcerea. 
 Tăcerea ta e și-a mea. 
 Tăcerea nu are memorie 
 Și eu doar visez tăcerea din tine 
 Și-mi amintesc doar începutul primăverii noastre 
 Iar azi e atâta iarna. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu