SARUTUL MACILOR

 

          Există suflete care prin sărutul macilor dăruit cu iubire te schimbă dintr-un om obișnuit în cineva!
 

IUBESC

           

         În universul meu regină e iubirea ! Când plouă peste vise aștept să răsară curcubeul. Sufletul meu poartă mantia de smarald a speranței ! Nimic din ceea ce am nu este al meu, ci a Celui care m-a zămislit din lut și care mă șlefuiește ca un olar zi de zi.Doresc doar timp, cât mai mult timp pentru a putea spune tuturor cât de important este fiecare suflet, câtă valoare are și cât de prețioasă e iubirea.Să le spun să dăruiască din puținul sau din preaplinul inimii lor.
        Astăzi este vremea potrivită să fii răspunzător de oportunitățile pe care le ai, de sufletele cu care intri în contact și de iubire!
Doresc să îi îndemn ca zi de zi să sădească în grădina inimii florile dragostei curate, pure și inocente și să le ude cu lacrima bucuriei! Să zâmbească mereu chiar și în întristare fiindcă intotdeauana există cineva mai trist, mai năpăstuit.
       Viața este ca o magnolie....fiecare petală este o zi care zboară luată de adierea vântului. Miresma ei însă poate duce dragostea și visul către toate sufletele pe care le întâlnești!
       Fii iubire, fii bucurie, fii speranță ! 

       Sunt liberă doar printr-o simplă alegere: IUBESC!

POVESTE DE IUBIRE

Că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede….Lucian Blaga 

 Ești visul meu cu roze pictat pe un papirus,

 Ce-a rătăcit cu dorul prin ploile de perle,

 Jertfind singurătatea în azuriu de nimbus,

 Tăgăduind tăcerea prelinsă-n scoici de stele!

 Prin pribegiri stinghere azi dorul te-a găsit,

 Ești vis al inocenței, senin și însemnat,

 Suspină doar cuvântul de lacrimi copleșit, 

 Și cântecul iubirii de umbre amânat.

 

 Scrisesem din iubire cu stele adormite,

 Din macii mei de dor discret azi ți-am zâmbit,

 Tu ai cules sărutul din vise contopite

 Și-o lacrimă sfințită de îngeri m-a trezit.

 

 M-ai alintat în versuri și-n flori de păpădie,

 M-ai legănat pe aripi de curcubeu și aștri,

 Ne-a răsfățat și cerul în vals de nostalgie,

 Iubirea ne e scrisă de pescăruși albaștri!

  

IUBIREA

     
      Dacă sita vremii cerne tot ceea ce are de cernut în viața noastră, dar ne rămâne IUBIREA înseamnă că avem tot ceea ce avem nevoie, restul sunt lucruri fără însemnătate! 

DIMINEȚI ROZ

           
             Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitatea!

            Astăzi te aștept cu o mare de dragoste la malul mării! Te îmbrățișez cu drag și culeg scoicile iubirii de pe nisipul încă umed al nopții! Trimit un răvaș de dragoste prin pescărusii inocenți ! Știu că a ajuns la tine pentru că m-au sărutat zefirii. Aripile fluturilor m-au mângâiat cu tadrete și au risipit în sufletul meu parfumul dorului. Dansăm împreună un dans al fluturilor jucăuși și răsăritul ne zâmbește printre gene. Mi-ai pictat cu lacrima de dor al îngerilor din cer iubirea. Întotdeauna am iubit fluturii pentru că pe aripile lor pastelate adesea ne-au purtat sărutul unul către celălalt. Șoapta vântului cântă romanța noastră târzie cu aromă de trandafiri. Marea ți-a picurat pe gene cu albăstrele, iar luna a destrămat în timpul nopții îndoiala.
Mai este doar o clipă de așteptare până când vom învață împreună să strângem dorul în buchete. Te-aștept pe scaunul speranței cu o floare roz, gingașă și plină de parfumul iubirii. Pentru că rugăciunile de dor ne-au fost ascultate ne desparte doar clipa. 
           În timp ce te aștept pe un scaun roz, cu o floare roz în suflet și priviri, am făcut o cafea în care am pus praf de fluturi roz ai iubirii! Briza mării fredonează  o romanță în acorduri de roz. O singură clipă de așteptare și sufletul nostru dansează valsul trandafirilor roz! 

 

  

LAS O LACRIMĂ

 Iubirea e taina ascunsă

 În scoici sidefii și neliniști,                    

 De rău și de bine-i pătrunsă,

 Te-nălța, te cerne în miriști.

 

 Pictez un vitraliu spre ceruri,

 Un înger șoptește iertare,

 Risipă de cântec și fluturi,

 Trec munți de alean și visare.

 

 Mă frâng în albastrul chemării,

 Petale de nufăr mă ning,

 Cutreier prin țara uitării,

 În zeghe de dor mă preling!

 

 Îți scriu pe oglinzi de-anotimp,

 Cu praf de iubire și dor,

 Te pierd în cascade de timp,

 Frântură de rai, te ador!

 

 Pe buze pecete de fluturi,

 Magnolii în rochii de gală,

 Safire gravezi în săruturi,

 M-alinți în caleașca regală.

 

 Beau dorul din cupa speranței,

 Port pietre de râu drept ursire,

 Valsez în poemul dorinței,

 O lacrimă-ți las amintire! 

 

 

M-AU SĂRUTAT ZEFIRII

    Când iubești cu toată inima și visul devine realitate nu-ți mai dorești somnul în care să-ți apară visele fiindcă visele tale sunt realitate. Popa Ines Vanda 

 Ce mult am plâns în noaptea răzvrătirii mele,

 Scriindu-ți zi de zi din praf de amăgire, 

 Dar mi-ai răspuns prin fluturi cu aripi arși de stele,

 Dintr-o fântână plină cu lacrimi de iubire. 

 

 În dimineți albastre îți plâng și trandafirii,

 Iubire din iubire șoptesc pline de dor,

 Alungă îndoiala, m-au sărutat zefirii,

 Nici flautul nu plânge, nu-i țipat de cocor.

 

 Aș vrea să-mi torni în suflet tot cerul într-o cupă,

 Măcar pentru o clipă să-mi fii belșug de vis

 Și greierii iubirii să-mi cânte-o zi din harpă,

 Apoi să-mi ștergi păcatul cu aripi de ibis.

 

 Te-mbrățișez cu gândul, te ning cu albăstrele,

 O taină ne unește din zări ce ne despart,

 Un clinchet de speranță în clopot de zorele,

 Destramă blânda lună, destinul ferecat!

 

 Târzia mea romanță cântată de luceferi,        

 Brodează-mă cu slove desprinse din sonete,

 Pictează-mă cu vise, sărută-mă cu nuferi, 

 Învață-mă să strâng tot dorul în buchete! 

ZIUA POTRIVITĂ

   
     Fiecare suntem un vis pentru cineva! Suntem născuți din două vise care au împlinit împreună un alt vis! Toată viața visăm și ne dorim ca visele să ne fie împlinite. Încurajăm visele noastre sau ale altora! Visele nu pot fi vândute, nu pot fi cumpărate, nu pot fi împrumutate, nu pot fi trăite de către alții, la fel cum nu poți iubi cu sufletul altuia și nici el cu al tău. Nu lăsa visele să rătăcească prin neputințe și temeri! Fiecare vis are un înger al lui care îi dă viață și care face să se împlinească! Depinde de tine dacă îți dorești cu adevărat să se realizeze sau nu ! Cu cât mai multă credință vei avea cu atât îngerii vor lupta ca visul să ți se realizeze. Bineînțeles că nu se poate fără dorința fierbinte și dragostea ta ! Nu lăsa îngerii să plece fără să încerci.Astăzi este ziua potrivită! Încearcă, cu siguranță vei reuși!  

RUGĂCIUNI DE DOR

 Azi îți trimit surâsul magnoliei parfumate,

 O lacrimă de dor îți  prind într-un colier,

 Tu îmi răspunzi iubirii-n răvașe nestemate,

 Ai ancorat din vise nostalgic corăbier.

 

 În orice tresărire te regăsesc cu drag,

 Tu mi-ai gravat pe buze safire de rubin,

 Din inimă curg râuri de doruri în șirag,

 În iriși cântă fluturi, în suflet jar divin. 

 

 Sfințiți de heruvimii iubirii-adevărate,

 Solfegiem neliniști prin ore de pelin,

 Un mag ne proorocește din stele alintate,

 Luceferii țes raze pecetluind destin.

 

 Ne căutăm prin clipe flămânzi de nerăbdare,

 Călătorim în vise pe-un curcubeu în zbor,   

 Un licurici ne toarnă balsam de alinare,

 Doar noaptea ne desparte prin rugăciuni de dor!

  

CAFEA CU AROMĂ DE DRAGOSTE

     
      Te aștept ca pe un răsărit de viață nouă cu albăstrele în priviri și cu macii iubirii pictați pe buze!

      Primăvara iubirii este eternă!  Pentru cei care vor să măture indiferența și lacrimile le spun că iubirea își răspândește miresmele ei  în zi de zi! În dragoste este mai frumos să iubești decât să fii iubit fiindcă este mai sigur! Dar câți înțeleg ?

         Dragostea adevarată nu ține cont de ceea primești ci de ceea ce dăruiești. Iubirea adevarată e constantă și nu se măsoară în cât și cum îți dăruiește celălalt, ea nu se schimbă de la o zi la alta. Cine are sentimente doar pentru o zi sau doar dacă i se răspunde iubirii suferă desigur de un sentimentalism idilic, egoist.

         Pictez cu petale de cireș iubirea! Mă îmbrac cu rochița mea de crinolina albă parfumată cu vise. 

E minunat să iubești. Iubirea e cel mai de preț dar pe care-l putem oferi. E groaznic însă să te prefaci că iubesti! E groaznic să aștepți mereu să ți se dăruie câte ceva, mai ales în iubire....Cred că un asemenea suflet are atitudinea unui cerșetor ...

         Ia trenul speranței și stai în așteptarea iubirii! Nu uita să îți iei biletul pe care scrie răbdare și adună în scioca inimii toată dragostea din lanul cu macii dorului ca să ai ce dărui atunci când ea se va cuibări în suflet!

         Privește întotdeauna înspre cel de lângă tine și nu înspre tine! Atunci și numai atunci vei observa ceea ce până ieri nu ai văzut!  Eșarfa iubirii este utilă doar când este luată de la ochi! Nu fă economie de dragoste, bunătate și dăruire! 

           Viața este făcută din milioane de clipe. Fiecare clipă este esențială fiindcă este irepetabilă.Nu fă risipă de clipe. Economia este bună în răutate, rea credința și judecăți! În rest ceea ce nu dăruiești se numește pagubă! Nu numai că te pagubesti pe tine, dar îi pagubesti și pe cei din jurul tău! Dăruiește un zâmbet și dragoste chiar dacă nu le primești înapoi.Nici nu aștepta! Că iubirea nu este un târg unde se fac schimburi ca în epoca primitivă. Dăruiește și atât !

           În iubire cu cât dăruiești mai mult cu atât primești mai mult! Așa este matematica Lui Dumnezeu pe care specialiștii în economie și finanțe nu o înțeleg oricâte calcule ar face! 

         Acum mă reîntorc să îmi beau cafeaua cu aromă de dragoste, stele și așteptare! 

         În timp ce zâmbesc clipelor număr stelele din cafea. Da stelele! Va veți întreba cum de sunt stele în cafeaua mea de dimineață când ele se văd doar seara. Cafeaua mea însă este plină de stelele bucuriei și viselor de dragoste! Le prețuiesc fiindcă îmi sunt dragi și fiecare clipă care trece mă apropie mai mult de dragostea pe care o aștept! Gustul și aroma unei astfel de cafele o savurează doar cei care iubesc cu toată inima! 

       Credința găsește soluții. Necredința se scuză!

 Te aștept cu dragoste, dragostea mea !

 

NE VOM IUBI

 Te-am căutat adesea cu dor din dorul meu,

 Prin ploi de inocență în tandre margarete,     

 Am înnodat dorințe cu vise-n zbor de zmeu

 Și-am pribegit mereu în care cu regrete.

 

 Prin spini de neputință am sângerat de dor

 Și-am ațipit adesea cu roua între gene,

 Ți-am respirat albastrul prin ochiul unui nor, 

 Cristale de alinturi mi le-au răpit sirene.

 

 Ninsori de meri în floare naive te-au ascuns,

 Crezând că-n rătăcire îți voi uita parfumul,

 Dar fiece petală-n descântec te-au aprins

 În alte mii de doruri mai înfocat ca primul.

 

 Ți-aș povesti în versuri de-aș mai avea cuvinte,

 Dar ai venit iubire o clipă mai devreme,

 Ai înflorit săruturi în constelații sfinte,

 În valsuri de speranță ne vom iubi-n poeme!

 

TE VOI CHEMA

 Te voi chema la ceasul magnoliei în floare

 Să vii cu o caleașcă de dragoste în zbor,

 Nu zăbovi prin stele sau lumi crepusculare

 Că îmi voi țese aripi din borangic de dor.

 

 Te voi chema cu susur de ape din izvoare

 În crinolină albă adorm și te visez, 

 Nu-ți amâna venirea, eu am deschis zăvoare,

 Cu praf de albăstrele pe gene-am să-ți pictez.

 

 Te voi chema cu roua prelinsa de zorele,

 Un licurici nostalgic te va purta pe-aripă

 Și nenuntite vise-n orchestre siderale, 

 În valsuri de iubire ne vor dansa o clipă.

 

 Te voi chema-n alinturi cu simfonii marine,   

 Tu ninge-mi cu petale de caiși în sărbătoare,  

 De gene prinde-mi fluturi, descânta-mă cu tine,

 Săruta-mă cu macii-ntristati de așteptare!

  

CE VINĂ?

 Mi-e trupul o clepsidră în care plânge timpul,

 Un mozaic de vise așteaptă-n diligențe, 

 În snopuri arde dorul și-n curgere apusul

 Cu cioburi de safire cârpește din absențe.

 

 A ațipit iubirea o clipă printre gânduri, 

 Cristale-nlăcrimate de doruri m-au trezit

 Nu-mi amintesc albastrul, nici primii zori din muguri,

 Dar mă orbește clipa splendorii din zenit.

 

 O adiere caldă din seminții celeste 

 Mi-a altoit zambile cu un descânt ceresc,

 Și-a încolțit în suflet iubire de poveste 

 Parfum de vis în straie de zâmbet îngeresc.

 

 Ce vină să existe în raiul unor îngeri

 Ce beau din samovare licoare de iubire? 

 De ce să bată toaca a lacrimilor frângeri

 Când lujeri de speranță pot împleti-n neștire?

 

NE SCRIE LĂCRĂMIOARA

Din adormite clipe aştepţi cu-atâta dor

Să-nalţi prin aripi visul în valsuri de iubire,

Un înger ocroteşte al inimii odor,

În ochi, aquamarinul zâmbeşte a-nflorire.

Aprind iar licuricii o flacără uitată

Culeasă dintre valuri de scoici mărgăritare,

Nu mai există temeri, doar lacrima curată.

A poposit iubirea cu stropi de lăcrămioare.

N-am să închid ferestre, opresc în rugă clipa!

Parfum îmi e iubirea pictată-n primăveri,

Iar îngerii din ploaie şi-au scuturat aripa,

De astăzi port vesminte de stele şi visări.

Mă uit într-o oglindă şi te zăresc pe tine

Şi inima îţi cântă cu simfonii celeste,

Dansăm desculţi de temeri, ne-mpodobesc rubine 

Cu rouă lăcrămioara ne scrie o poveste!

ZÂMBEȘTE!

 Eu nu mă-ncred în cifre și-anotimpuri

 Nici în zăpezi ce fruntea mi-o apleacă,

 Căci visul meu răzbate printre ziduri

 Și-nfruntă orice zi cu promoroacă.

 Învinge-te pe tine. Nu te teme! 

 E mai ușor să cânți între poeme, 

 Înalță-te spre nevisate ceruri,

 Nimic să nu te-mpiedice să dărui,

 Căci orice binecuvântare se primește

 Plătind un preț, al inimii. Zâmbește!

DE-AR FI SĂ VII

 
 De-ar fi să vii mă voi preface

 Că nu te știu, nu te doresc, 

 În candele de dor albastre 

 Voi arde clipele sihastre.

 Tu peste suflet pune-mi cruce,

 Fă-ți un absint din te iubesc!

 

 Și arde-n gând o lumânare,

 Alungă fluturi din priviri,

 Troiță fă din amintire! 

 Nu te mai zbate-n rătăciri!
 Azi mă dezbrac de amăgire
 Voi cerne tot ce-a fost iubire!

 De-ar fi să vii nici dorul meu

 Nu îți va spune mai nimic.

 Voi înălța din rugi un zmeu

 Și voi zâmbi poate un pic.

 Ai fost un pas confuz și trist.

 Te șterg pe veci, eu nu exist.

 

 De-ar fi să vii n-am să-ți deschid,

 N-am să-ți răspund.Tu să nu plângi!

 Din colț de cer îți voi zâmbi,

 Cu ploi de lacrimi am să-ți ud

 Tot dorul tău cuprins în maci.

 Azi îți refuz chemarea.Taci!

 

 Nici macii mei să nu te doară,

 Nici curcubeu multicolor,

 Nici lacrima de păpădie,

 Nici adierea vreunui nor,

 Nici pescărușii mei zglobii!

 Nimic să-ți fiu, nimic să-mi fii! 

PRIN MACI DE DOR

 Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat

 Și cine te ascunde în umbre de tristețe,

 De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat

 Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?

 

 Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine

 Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?

 De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,

 Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.

 

 Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne  

 De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?

 Pendule sacadate în amânări păgâne            

 Îmi adâncesc amarul  în nopți de Sânziene.

 

 Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.

 Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,

 Veșminte sângerânde brodate cu neliniști   

 Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.

 

 Ce fluturi ai iubirii să îți trimit în noapte

 Să îți măsoare dorul prin care eu te chem, 

 Să simți și tu dezastrul bețiilor din șoapte 

 Și cum să strig mai tare prin vânturi care gem?

 

 Ce ploaie de risipă, ce doruri, ce dileme? 

 Cu mine plâng toți sfinții și ochi de înger blând, 

 Îi reproșez secundei că nu vrea să te cheme, 

 De-ai auzi suspinul prin maci de dor arzând......