UNII DINTRE NOI

     Unii dintre noi sunt adeptii iubirii, altii ucenicii ei! Unii doar daruiesc iubire, iar altii doar o primesc, putin sunt cei care daruiesc si primesc totodata!

MII DE INIMI

Eu am în suflet mii de inimi, pe toate le iubesc firesc 
Și unii cred că am o boală, cu leacuri mă tămăduiesc, 
Dar eu nu vreau nici vindecare, nici să găsească panaceu, 
Cu cât încearcă ei mai tare, cu-atât mai mult voi iubi eu! 
Aș vreau să le rămân așa ....o amintire-n colț de stea! 
Cu îngerii când voi cânta, prin maci trimit iubirea mea!

BILANŢUL VIEŢII

       Dacă îți faci un bilanț din când în când al vieții realizezi că nu ai trăit mai nimic din ceea ce ți-ai imaginat în adolescentă! Fiindcă viața întotdeauna este un neprevăzut continuu și oricât de multe realizezi rămân vise dragi inimii pe care nu ai reușit să ți le împlinești! Dar trebuie să te oprești din alergare, să faci un popas și să reiei rând pe rând toate visele, să le inaripezi ca ele să poate zbura! Dacă un singur vis esențial nu ai realizat, acela va fi țepușul și nefericirea ta!

RĂMAS BUN

Așteaptă-mă în gara inventată,
Un semn discret cu inima îți las
Și dacă linia de tren va fi tăiată
Parfumul meu să-ți fie bun rămas.

Privește-mă cu lacrima din vis
O geană răsfățată-ți va zâmbi,
Prefă-te că m-atingi cu un surâs
O floare ofilită -ți va vorbi.

Alintă-mă cu stropul tău de cer
Și plimbă-mă cu dor în Carul mare,
Săruta-mă cu dragostea de ieri
Sau împrumută-te de mine în visare.

Îmbrăca-te cu trupul meu în gând
Sau strigă-mă-n ecoul unui munte,
Mai cheamă-mă-n căușul unui prund
Zidește-mă în negură de punte.

Călătorește-n scoica unui melc
Iar casa lui să-ți fie adăpost,
Iubirea să ți-o plângi la Nibelungi
Și leagănă-ți tristețea cu anost.

Închină-te smerit în rugăciune
Și-nalta în eter un jurământ,
Ca dorul să se ducă-n pribegie
Și inimă să-ți cânte un alt cânt.

Împărtășește-ți gândul cu-n icar
Și-aripa lui să-ți poarte iar noroc,
Iubirea resemnată-n felinar
Să-ți straluceasca-n zapis ca un foc.

Renaște-mă în altă galaxie,
Iubește-mă în alte dimensiuni,
Visează-mă în dense constelații
Și strigă-mă-n tăcerea de genuni.

Invizibile drumuri să te poarte cu dor,
Să-ți umple căutarea cu stele
Și cetini de brad să-ți aștearnă covor
Cortine de vers să te-aline.

ILUZIE SAU REALITATE

        Uneori nici nu eşti capabil să faci diferenţa între dorinţele sufletului, iluzie şi realitate. Cred că numai când ajungi la mal vezi dacă barca ta a fost condusă cu dragoste, bine, chiar dacă ai înfruntat şi ploi şi arşiţă. Dacă ajunge cu bine la destinaţie înseamnă că ceea ce ti-ai dorit nu a fost iluzie. Dacă acest lucru nu se întâmpla înseamnă că vei rămâne cu amintirea, cu iluzia, dar şi cu parfumul visului!

O SINGURĂ PICĂTURĂ DE DRAGOSTE

O SINGURĂ PICĂTURĂ DE DRAGOSTE TRANSFORMA O LACRIMĂ ÎNTR-UN CURCUBEU !

Există zile în viaţa fiecăruia în care îţi doreşti să fie cineva lângă tine, pe umărul căruia să-ţi poţi pune capul şisă… taci! Atunci când suntem întrebaţi: Ce faci? Cum îţi merge? avem tendinţa să răspundem printr-un slogan învăţat încă din copilărie "mulţumesc bine", când defapt.....Bine că Dumnezeu nu îţi cere să reuşeşti. El vrea doar să încerci din tot sufletul...... Există unele gesturi în aparenţă mici, care în sufletul unui om sunt miracole şi mai mult decât atât pot schimba,prin atingerea lor întreaga existenţă.

Un simplu gest poate preface o pasăre cu aripa frântă într-un pescăruş înlăcrimat din iubire! Un simplu gest!

Când puterea de a împarţi iubire lipseşte înseamnă că nu ai suficientă dragoste....

Dacă într-o zi nu ar mai fi fluturii ce culoare ţi-ar plăcea să le rămână oamenilor legată de sufletul tău? 

FĂRĂ FRICĂ

                 Dacă îţi este frică să iubeşti cu toată inima numai pentru că cineva ar putea să-ţi lase zgârieturi şi răni în suflet, nu vei putea gusta niciodată din marea dragoste. Mai mult decât atât cred că nici nu eşti capabil să trăieşti o mare iubire. A dezerta înainte de a începe lupta propriu zisă înseamnă laşitate.În primul rând fugi de tine .Ce ai putea să dăruieşti dacă pleci din start cu gândul fugii? Ce ai putea trăi, dar mai mult decât atât cum ai putea iubi? Iubirea care se teme de ghimpi, nu culege trandafiri!

AM ALES IUBIREA

          Trebuie să fim conştienţi în alegerile pe care le facem! Ele sunt independente de ceea ce ni se întâmplă în viaţa! A alege bunătatea, dragostea şi credincioşia nu ţine de cum se comportă semenii cu noi! Este exact ca şi în iubire! Iubeşti o persoană indiferent dacă acel suflet are sau nu sentimente faţa de tine.Exact aşa este şi cu bunătatea. Bunătatea este o stare de spirit pe care o poţi cultiva şi mai mult decât atât cu cât stropeşti cu răbdare, îngăduinţa, milă, răbdare, credincioşie această floare, cu atât mai mult ea va înmuguri alţi lăstari!
Dacă lipseşte credincioşia în lucrurile mici, nu cred că o poţi avea în cele mari! FĂRĂ CONDIŢII este un termen pe care din păcate cei mai mulţi nu îl înţeleg.Fiindcă oamenii de cele mai multe ori nu sunt interesaţi de ceea ce le dăruieşti, ci caută motivele pentru care ai putea să o faci! Total eronat din punctul meu de vedere. Mai degrabă sunt interesaţi de viaţa ta privată şi mai puţin de ceea ce reprezinţi tu ca om.Eu am ales aşa cum îmi este sufletul. Nu mă schimb nici în funcţie de împrejurări, nici în funcţie de loviturile pe care la primesc şi pe care unii în mod voit sau mai puţin intenţionat mi le dau şi nici de persoanele cu care comunic. Mi-am construit caracterul pe stânca iubirii şi nimeni şi nimic nu poate să mă abată de la drumul meu. Cei care doresc pot primi ceea ce dăruiesc, iar cei care nu o pot face sau nu doresc le spun că iubirea mea este atât de adevărată şi parfumul ei atât de înmiresmat încât în cele din urmă îi va ajunge, chiar dacă nu vor recunoaşte niciodată!
Eu am ca tată Regele universului şi niciodată nu Îl voi face de ruşine ! Nu îţi poţi permite ca fiica de rege să te comporţi că un om lipsit de onoare.
IUBESC cu tot sufletul şi îi mulţumesc zilnic cerului pentru ceea ce sunt! Nu este meritul meu, este meritul HARULUI şi a celor care mi-au îndrumat paşii cu dragoste, prin dragoste! Cât despre sentinţe şi răni sunt doar ale oamenilor. Dumnezeu, care îmi cunoaşte cel mai bine inima ştie cine şi ce sunt cu adevărat şi părerea Lui despre mine este singura care contează!

VA IUBESC cu sufletul întreg aşa cum ştiu, fără condiţii!

IUBIND

.
   
       Să trăiești iubind cu adevărat e ca și când ai arde în permanență la intensitate maximă în foc de artificii, fiind singurul sentiment intim care îl experimentezi în prezența stelelor.

CÂND VOI PLECA

 Când voi pleca departe în țara unor îngeri,

 Îți voi lăsa iubirea și dorul testament,

 Mireasma de iertare, dorințe, dar și-nfrângeri,

 Speranțe risipite în pasul meu absent.

 

 Voi  rătăci o vreme ascunsă-n geana lunii 

 Printre tăceri și smirnă va înflori un sânger,

 Tu să răspunzi chemării cu lacrimi și vecernii,

 Îți va zâmbi-n altare cu ochii triști un înger.    

 

 Din oarba depărtare voi picura cristale

 Și cioburi de regrete din stinse constelații,  

 În nostalgii nocturne voi strânge vise-n zale,

 Cu flori de dor voi ninge amarul dimineții. 

 

 Iar de va fi nedreaptă uitarea să mă stingă,

 Cu adierea florii sărutul ți-l voi da,

 Steluțe de iubire ți le voi prinde-n chingă,

 Din alt pocal de vise și doruri iar vei bea!

 

 Din lumi necunoscute nori negri, grei vor cerne,

 Ți-am fost doar un poem cu versul inocent,

 Un nume pe o cruce, a viselor eterne, 

 Pe care tu citi-vei cu sufletul absent.

  

OAMENI...

          Cel mai dureros nu este că unii oameni te uită, ci pentru că te schimbă cu alţii! Nu pentru că aceea ar fi mai buni, mai sensibili sau mai cinstiţi, nu pentru că le oferă mai multă iubire şi înţelegere, ci pentru că sunt noi! Mă întreb cât de mult le-ai ocupat cămăruţele sufletului şi cât de mult te-au iubit! Oare au făcut-o vreodată cu adevărat?

HOINAR

           Am hoinărit adesea în zări necunoscute prin perdele de ceaţă şi nori până când te-am întâlnit în zâmbetul unor fluturi ! 

MARE DE DOR

          Când simţi că cei cărora le dăruieşti dragostea ta se îndepărtează, chiar şi numai puţin sau pentru o vreme e ca şi când ţi-ar fi luat o părticică din suflet, nu mai eşti întreg, e ca şi când te-ar fi dezbrăcat de pelerină (adică de protecţie) şi tu ai aştepta în ploaie venirea lor. Între ceea ce ţi-au luat şi ceea ce aştepţi să îţi redea e o mare de dor! 

CE CULOARE

      Când puterea de a împarţi iubire lipseşte înseamnă că nu ai suficientă dragoste....Dacă într-o zi nu ar mai fi fluturii, ce culoare ţi-ar plăcea să le rămână oamenilor legată de sufletul tău?

RISIPĂ ȘI SCRUM

 Cu lacrima pe buze din gara părăsită,

 Îți cerni printre suspine tristețea în amiezi,

 Nu te aud iubite, secunda e-mpietrită,

 Ești anotimp al iernii, eu vis între zăpezi.

 Nimic nu mă mai doare, azi nici nu te mai știu,

 Te caut în zbor de fluturi, dar nu te mai găsesc, 

 Tu poate-ți amintești, mi-ai fost mereu târziu.

 S-a frânt și infinitul prin care te privesc!

 Chemarea-ți mi-e străină, de dor sunt dezlegată,

 Răspunsul e în stele și-n toamne-ncărunțite,

 Sunt zilele-nghețate și umbra ți-e uitată, 

 Doar ție-ți arde dorul în lacrimi obosite.

 Nu știu ce ne desparte! Un nor de neînvins?

 Dar e o moarte-n toate și tu o știi acum, 

 S-a destrămat și visul, iubirea mi s-a stins. 

 Te-am nins cu orhidee, risipă ești și scrum!

  

Postare by Adrian Moldovan.

POT EU ?

 Pot eu să spun că nu mă doare dorul,

 Deșertul să îl spulber prin tăceri,

 Să-mi cuibăresc în lacrimă fiorul,

 Suspin să tăinuiesc în amăgiri?

 Pot să pictez un zâmbet în poeme,

 Și pe uitare lacătul să-l pun,

 Singurătății să îi pun alt nume

 Și-n resemnări de taină să m-adun?

 Pot alunga iubirea în pulbere de nori,

 Destine să strivesc sub tălpile de lut,

 Să mă îmbrac cu vise în sute de culori

 Și inimii rănite să-i spun că n-o aud?

 Pot eu să-ndur când nu te simt aproape,

 Când împletesc cărări de-așteptare,

 Știi tu vreun leac de dor ca să mă scape

 Sau un miracol să te scrie cu uitare?

 Pot eu de azi  să-ți spun nu te doresc,

 Când totul îmi vorbește despre tine,

 Tristețea s-o prefac în rai ceresc

 Când sufletul doar ție-ți aparține?

 Pot eu să vindec dorul cu umbre de uitare

 Și macii de iubire să-i ard în asfințit,

 Trăiesc doar cu speranța de toate visătoare
 Într-un buchet de lacrimi îți spun cât te-am iubit!

MARATONUL VIEȚII

                 Viața noastră,  o cursă continuă în care uneori nu observăm nici răsăritul, nici apusul, nici oamenii pe care îi întâlnim și care încearcă cu timiditate să se apropie de sufletele noastre imaginându-și că am fi altfel decât ei doar pentru că afișăm un anume fel de a fi sau pur și simplu fiindcă așa ne percep ei.
Uităm uneori să privim în ochii celuilat cu iubire ! Nu îi vedem, nu îi auzim, nu îi înțelegem, nu îi atingem , nu îi simțim fiindcă suntem concentrați asupra eului nostru atât de mult încât dintr-o data devenim surzi, orbi și muți. Îi privim pe toți ca pe un tot unitar ignorând că ei defapt sunt unici.
Citim zilnic știri, povești, întâmplări, ne șochează anumite zvonuri sau lăcrimăm la câte o întâmplare nefericită fără să fim atenți că în imediata noastră apropiere există măcar un suflet care ne cere tăcut, cu disperare să îi adresăm un cuvânt.Unul singur.
Privim cerul de cele mai multe ori singuri și îl implorăm pe Dumnezeu să ne implinească câte o dorință ca și când El ar fi un fel de chelner care este dator să ne servească cu ceea ce noi dorim. De plătit nu poate fi vorba fiindcă în ignoranța noastră credem că ni se cuvine. Uităm că defapt suntem doar noi înșine un vis efemer și  călător pe acest pământ.  Deși peregrini prin anotimpurile vieții nici nu observăm soarele, stelele, pescărușii, licuricii, florile și toate minunile universului fără de care am trăi într-o lume anostă și gri.
              Suntem atât de preocupați de ceea ce ni se intâmplă nouă încât oricât de tare ar cânta sau ar plânge sufletul unui om nu îi mai percepem vibrațiile.
Alergăm înspre nicăieri și  nu ajungem defapt niciunde. Când în sfârșit luăm o pauză și ne uităm în jurul nostru vedem cu stupoare că iubirea există, că soarele strălucește și că sunt zeci de suflete care așteaptă să le deschidem portița inimii.
Ne dorim iubire, dar în mod ciudat fugim de ea.
Alergăm la maratonul vieții cu sufletul zbuciumat și când ne trezim, dacă o facem, nici nu mai știm dacă sufletul nostru ne mai recunoaște tocmai pe noi posesorii lui.
Trist, dar adevărat!
Împarte suflet, privește-ți în suflet, dăruiește suflet ! Cu atât rămâi după tot maratonul la care alergi. Și el se termină la fel de repede, indiferent că o faci la pas sau alergând! 
Dacă întâlniți un suflet aduceți-vă aminte că dorește să vă îmbrățișeze, să vă zâmbească, să viseze împreună cu voi, să vă spună că îi e dor de voi și că dorește doar să îl observați. Dacă o veți face cerul întreg va cânta împreună cu îngerii lui și veți trăi o veșnică primăvară.
               Micșorați pasul, opriți-va și priviți ! Este atât de simplu ! În acest mod mai luați și voi o pauză!
Pictați zâmbete, îmbrățișați, încurajați , oferiți speranță și credeți  cu toată inima că într-o zi chiar și ceea cele mai ascunse și intime dorințe vi se vor împlini. Dar nu singur, ci împreună cu cei pe care îi întâlniți în timpul alergării voastre la maratonul vieții.

Sufletul  unui om întotdeauna va avea nevoie de un altul pentru a fi împlinit.

Îmi doresc ca Dumnezeu să-mi deschidă ochii sufletului și a minții pentru a vedea , a simți și a percepe cu adevărat nevoile celor din jur ! Să nu cumva să mi se întâmple ca din neatenție, teamă, ignoranță sau dezinteres să nu pot percepe cântul de jale sau de bucurie  a celui de lângă mine.
M-aș simți cel mai nenorocit om de pe pământ.
Eu nu îmi doresc decât ca  în alergarea mea să nu fiu singură, ci să privesc cerul mână în mână cu alte suflete ! Atât!

  

IUBESC!

       IUBESC cu toata inima! Este singurul lucru ce-l stiu face cel mai bine...La restul sunt mereu corigenta....

ANOTIMPUL INOCENȚEI

            Am crezut că anotimpul inocenței a trecut, dar defapt eu nu am fost plecată niciodată din el. Mințim doar atunci când nu recunoaștem ceea ce cântăreții sufletului în surdină ne cântă! Eu nu pot să nu îi ascult, fiindcă ar însemna să fac abstracție de sufletul meu! Și ce fel de om aș putea fi dacă nu aș avea suflet sau dacă aș iubi cu jumătăți de măsură? Nu sunt măcinată de incertitudini și nici de vocile celor care încearcă să îmi tulbure cântul inimii și oriunde mă duc pașii, dragostea o iau mereu cu mine.Nu fac nici un pas fără de ea, ar însemna să merg olog ! Defapt nici nu aș avea cum, fiindcă este parte din eul meu...

           Sufletul meu, un dans al fluturilor cu parfum de maci!  

UN MAC PICTAT DE VISE

  

 De astăzi pescărușii se zvârcolesc în ploaie,

 Eu zăbovesc în clipe și-amurguri nepereche,

 Doar amintiri fardate ard ca o vâlvătaie,

 Egrete disperate stau ca străjeri de veghe.

 

 În spice de tăcere mă răvășește plânsul,

 Tu n-ai să știi vreodată cum sângeră vioara,

 Frâng azima iertării, mustrând în taină visul

 C-a vrut cu aripi  frânte să-ți fie primăvară.

 

 Sunt gândurile mele cristale răstignite,

 Am să te-aștept și mâine, chiar dacă n-ai să vii, 

 În labirint de umbre zac clipe împietrite, 

 Plâng maci răniți de brumă în nopțile târzii.

 

 Secunda s-a oprit când nu te-am mai găsit,

 Mor fluturii iubirii în strigăte de dor,

 Te-aștept iar la răspântii sfidate de-asfințit

 Cu spini de resemnare în țipăt de cocor.

 

 Voi șterge cu albastru de mir și untdelemn

 Iluzii de iubire, surâs de păpădie,

 Pe cer străin de tine îți voi lasă un semn,

 Un mac pictat de vise zâmbind în veșnicie!

 

.