duminică, 12 februarie 2012

DIN COLBUL AMINTIRII




 Te-am readus din iarna aceea întristată,
 Când prăbușit în noapte zăceam de dor înfrânt, 
 Încețoșată clipă, de-amar îndurerată     
 Te-ndepărta în gheața durutului meu cânt.
 
 Te-am resădit în suflet cu teamă și speranță
 Am acordat arcușul pentru vioara ta,
 Zăpezile tristeții din iarna dezlânată,
 Le-am șters cu o nădejde în zori de catifea.
 
 Cu trandafiri în zâmbet la porțile cetății                            
 Speranța mea renaște, mărgăritar de dor,
 Te-am recompus din cioburi, cristale-n taina nopții,
 Iar freamătul iubirii mi te-a adus pe-un nor.
 
 Ne-am descălțat de umbre, am dezbrăcat veșmântul     
 Acelor pași nesiguri care s-au stins în hău,
 În anotimpul nostru iubirea naște-alintul
 Nostalgicelor clipe, părerilor de rău.
 
 Cu florile iubirii în dantelate stele,
 Te-aștept ca pe un soare sculptat dintre ninsori,
 Iar rege este visul, stăpânul vieții mele,
 O călăuză dragă de mii și mii de ori.
 
 În ritmul unei clape de pian îmi trăiesc dorul
 Acorduri de chitară mă leagănă în flori,
 E dulce, e șăgalnic tot zbuciumul, fiorul,       
 Îmbălsămând iubirea în ritmuri de cocori.
 
 Am rechemat iubirea din colbul amintirii
 Și îngerul iernatic mi te-a adus în car,
 În visele răsfrânte eram pe două drumuri
 Acum suntem doar unul, uniți prin dulce har.
  

DE CE?


  


 O  rază întristată-mi vorbește azi de tine, 
 Iar  timpul,un sihastru e tot mai lung și greu 
 De ce mi-e dor de zile ce nu au fost vreodată, 
 De ce mi-e dor de tine ieri, astăzi  și mereu? 
   
 De ce oare ceaslovul a tors acele timpuri 
 Și n-a vrut să oprească în primăvara ta? 
 De ce sunt tot iubire îngândurat în gânduri 
 Și nu mă pot desprinde de lacrimi peruzea? 
   
 Dac-aș putea întoarce acele anotimpuri, 
 Aș face azi din iarnă chiar primăvara ta, 
 Aș țese în iubire pe veci eternitatea 
 În scoică m-aș ascunde ,să nu mă poți uita. 
   
 De ce oare nisipul ne spulberă din zile 
 Și iarba parcă crește mai des în lipsa ta? 
 De ce tăceri de zile îmi par ca niște creste 
 Și doruri ca zorele tot urcă-n calea mea? 
   
 Când  asfințitul serii se furișează-n mine, 
 Eu dragostea din suflet  o tot doinesc stingher 
 Și n-am găsit nici munte,nici vale ,nici oceane 
 Nici  ceruri să-ți  sărute iubirea-ți din eter. 
   
 Zburat-au ani șiraguri și clipe efemere 
 Și anotimpuri multe prin noi s-au perindat, 
 Iubirea noastră-i însă săpat-adânc în mine 
 Iar  primavar-aceea cu dor ne-a așteptat. 
   
 Destinele sunt iarăși pe vechile lor drumuri 
 Dar mrejele vieții în hățul  lor ne țin, 
 Noi tot mai naștem zorii de vis ai tinereții 
 Și  primăvara-n iarnă mă umple iar de tin. 
  

PREZENȚA MEA





 
Aripi de înger îmi bat în fereastre
 Și-mi spun despre tine că ești rătăcit,
 Că mergi pe tăcute cărări de-amintire
 Căutând cu speranță năluci din trecut.
 
 Mă cauți în locuri ce azi nu există 
 Prin frunze golase si parcuri pustii
 În ierni viscolite de-a zilelor soartă
 În  gânduri năuce și lacrimi târzii.

 Eu vin să m-alătur căutărilor tale
 Sunt foarte  aproape de vrei să mă vezi
 Prezentă în suflet pe-a visului cale 
 In inima vreau un dans sa-mi valsezi.

 Prezența-mi în tine te umple de bine
 Sunt veșnic un freamăt de drag și alint
 Doar dorul e focul ce-aproape ne ține
 Și visele noastre  ce nu au sfârșit. 

GÂNDURI ÎN IARNĂ



  
 Așterne-ți peste lacrimi eșarfe de iubire, 
 
Ingemaneaza-ți soapta în clopote de gand,
 Clepsidra sa-ti prefaca tot dorul in safire
 Și sufletul să-ți cânte frumosul meu colind. 
   
 Înal
ță-te spre cerul mirat de zboruri calde 
 
Și-ntinde-ți aripi albe spre visul din priviri,
 
Iar inima să-ți poarte mireasma de smaralde, 
 Lumina mea să-
ți fie credința zi de zi. 
   
 Iubirea mea să-
ți poarte destinul spre-mplinire 
 
Și drumurile vieții să te aducă-n zori
 Iar zilele sa-ti fie secunde de cautare
 
Și dragostea mea sfântă să șteargă ai tăi nori. 
   
 A mai rămas o clipă,o
șoaptă,o-ntristare 
 Până ce timpul ruga ne va aduce iar 
 Spre maluri de iubire-n gondole de visare 
 
Si fi-vom împreună uniț
i prin dulce har. 

OFRANDA UNUI VIS


 


 Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri,
 Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,
 Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,
 Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.
 
 Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
 Perdele de albastru mi se ridică-n drum
 Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
 Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.
 
 Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
 E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,    
 Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
 In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
Te caut ca un bezmetic  in cerneri din trecut 
Oglinzi de
întristare în carusel de plânset,
 În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

 Culege-mă din vise si-oprește secundarul
 Clipitelor năuce din suflet răstignit, 
 O ultimă-ncercare să inșelăm destinul, 
 Topind ghețarii  vremii și timpul ostenit.

 Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
 C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
 Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
 Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

 La gardul așteptării e îngerul  iubirii,
 Noianele de vise  pe care le-am rodit, 
 A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
 Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.

 Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
 Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
 Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
 Ce dulce-i regăsirea ,tu dor în dorul meu.
 
 Ma-ntâmpini cu speranță,iubire si candoare,
 Reverși  în mine cupa cu liniște și dor,
 Pe buze simt sarutul nectarului din floare
 Și-mbratisat cu tine mă-nalț și zbor,și zbor. 

IUBIREA


              
         
   
 Iubirea  arde-n clipele de-alint, 
 Sărută geana lacrimilor noastre 
 Și contopiți în vise și în gând, 
 Cântăm un dor de nopțile albastre. 
   
 Distante răutăcioase ne despart 
 Și așteptarea-n doi ne mai așteaptă, 
 Mai pribegim în noi din când în gând, 
 Și adormim în iernile abstracte. 
   
 Iubirea toarnă vinul sărutului promis 
 Și-i necuprisa taina apropierii noastre 
 Ne închinăm în inimi și tainuim în vis 
 Ca lanțurile vremii să ne mai țină-n brațe.