sâmbătă, 11 ianuarie 2014

ÎN LACRIMA ZĂPEZII







 Îmi înfloresc buchete de maci și ghiocei,
 Deși mă viscolești cu-nghețuri și zăpezi       
 Și în strânsoarea iernii, de ochii mei par grei,
 Port vis de alb curat, privește, tu nu vezi?
 
 Ninsoarea ce o cerni e doar un amănunt, 
 Ce o topește-ndată petala mea de soare,
 Poți ninge-o veșnicie, iubire-mi ești și-ți sunt, 
 Iar gerul ce-l pictezi, e pata de culoare!
 
 Cu suflet te cuprind, în alb, dumnezeiesc,
 Iubirea mea e-ntreagă, nu rest sau jumătate,
 Tu n-ai să poți primi atât cât dăruiesc,
 În fiece secundă sunt rai de plinătate!
 
 Mi-e dor în disperare de vise-adevărate,
 În care fulgi pe gene în dans să ne răsfețe, 
 La foc plăpând din sobă, să-mi spui povești uitate,
 Pe buze să-mi pictezi cu roșu mac, tandrețe.
 
 Îmi ești târziu, devreme, aproape sau departe,
 Dar dincolo de noapte, de noi, de stele reci, 
 De  goluri, zboruri  frânte și tot ce ne desparte,
 În lacrima zăpezii, să vii, să nu mai pleci!
 


.