vineri, 19 aprilie 2013

ZÂMBEȘTE!






 Eu nu mă-ncred în cifre și-anotimpuri
 Nici în zăpezi ce fruntea mi-o apleacă,
 Căci visul meu răzbate printre ziduri
 Și-nfruntă orice zi cu promoroacă.
 Învinge-te pe tine. Nu te teme! 
 E mai ușor să cânți între poeme, 
 Înalță-te spre nevisate ceruri,
 Nimic să nu te-mpiedice să dărui,
 Căci orice binecuvântare se primește
 Plătind un preț, al inimii. Zâmbește!

DE-AR FI SĂ VII




 
 De-ar fi să vii mă voi preface
 Că nu te știu, nu te doresc, 
 În candele de dor albastre 
 Voi arde clipele sihastre.
 Tu peste suflet pune-mi cruce,
 Fă-ți un absint din te iubesc!
 
 Și arde-n gând o lumânare,
 Alungă fluturi din priviri,
 Troiță fă din amintire! 
 Nu te mai zbate-n rătăciri!
 Azi mă dezbrac de amăgire
 Voi cerne tot ce-a fost iubire!

 De-ar fi să vii nici dorul meu
 Nu îți va spune mai nimic.
 Voi înălța din rugi un zmeu
 Și voi zâmbi poate un pic.
 Ai fost un pas confuz și trist.
 Te șterg pe veci, eu nu exist.
 
 De-ar fi să vii n-am să-ți deschid,
 N-am să-ți răspund.Tu să nu plângi!
 Din colț de cer îți voi zâmbi,
 Cu ploi de lacrimi am să-ți ud
 Tot dorul tău cuprins în maci.
 Azi îți refuz chemarea.Taci!
 
 Nici macii mei să nu te doară,
 Nici curcubeu multicolor,
 Nici lacrima de păpădie,
 Nici adierea vreunui nor,
 Nici pescărușii mei zglobii!
 Nimic să-ți fiu, nimic să-mi fii!