Atâția maci jertfit-au pe-al grânelor
altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor
amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,
Desăvârșind iubirea nescriselor solstiții,
Plătind tribut pe vise și anotimp obscur,
Dorințe-au pastelat cu faguri de emoții,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.
Asemeni lor și noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerșim o amnistie minutelor perfide.
Fac greve nesfârșite toții demonii constrânși,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioși, învinși,
Sclavi veșnicei iluzii sub măști de gând
anost.
Acarii se amuză schimbând macazul,
trenul,
Noi cumpărăm bilete pentru iubiri trucate,
Pe viață corigenți, ne-nchipuim edenul
Și-apunem
în vagoane cu inimi sfârtecate.