vineri, 10 mai 2013

POVESTE DE IUBIRE



Că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede…
.Lucian Blaga 



 Ești visul meu cu roze pictat pe un papirus,
 Ce-a rătăcit cu dorul prin ploile de perle,
 Jertfind singurătatea în azuriu de nimbus,
 Tăgăduind tăcerea prelinsă-n scoici de stele!

 Prin pribegiri stinghere azi dorul te-a găsit,
 Ești vis al inocenței, senin și însemnat,
 Suspină doar cuvântul de lacrimi copleșit, 
 Și cântecul iubirii de umbre amânat.
 
 Scrisesem din iubire cu stele adormite,
 Din macii mei de dor discret azi ți-am zâmbit,
 Tu ai cules sărutul din vise contopite
 Și-o lacrimă sfințită de îngeri m-a trezit.
 
 M-ai alintat în versuri și-n flori de păpădie,
 M-ai legănat pe aripi de curcubeu și aștri,
 Ne-a răsfățat și cerul în vals de nostalgie,
 Iubirea ne e scrisă de pescăruși albaștri!