De-ar fi dragostea mai mare decât lupta pe
putere,
Nu și-ar vinde guvernanții sufletul pentru
avere,
Cerul n-ar fi îndoliat, nici pământul numai
cruci
Și nici îngerii n-ar plânge arși de vii pe la
răscruci.
N-ar mai flutura nici steagul ridicat în
templul morții,
Nici combustiile viclene n-ar mai râde-n barba
sorții.
De s-ar pune bețe-n roate aroganței și
trufiei,
Promiscuități bolnave nu ne-ar vinde agoniei.
Îmbuibații se hrănesc cu prescuri
însângerate
Și ne pun în spate munți de poveri cu gust de
moarte,
Demonii se luptă parcă să-nfașoare-n corzi
ghimpate
Un popor, ce-nlăcrimat cere Domnului dreptate.
Zilnic se depun recursuri la instanțele
supreme,
Negustori de vieți să fie pedepsiți cât mai e
vreme,
Cât respiră încă semeni pe pământ hulpav de
sfinți,
Unde păpușarii clipei cinic țin de scaun, cu
dinți.
S-au plătit de-o vreme-ncoace doar cu sânge
recipise,
Taxe pe nemernicie și impozit pentru vise.
E călcată în picioare demnitatea și-n
justiție,
Infractori bogați câștigă licitații-n
coaliție.
Cicatrice e tăcerea, țipăt fiecare rană,
Se ridică-n coate dușii și prin fum de dor,
orfană,
Disperată plânge țara biciuită de durere,
Doamne, peste spini de foc cerne mir și
mângâiere! 
