Nu-mi doresc Doamne prea mult,
Doar un strop de mir pe frunte,
Să nu văd, nici să ascult,
Moara vorbelor mărunte.
Mă îmbracă în lumină,
Umple cupele de floare
Cu-apă vie, cristalină,
Să-mi spăl sufletul când doare.
Și trimite-mi câte-un înger
Pe un arc de lună nouă,
Să mă mângâie când sânger
Și-ntre gene-am cuib de rouă.
Gândurile mele mute
Le așază-ntr-un chivot,
Iar năluca umbrei slute
Leag-o strâns de un pivot.
Prinde-mi aripi din safire,
Urcă-mă, în cânt de nai,
Pe un munte de iubire
Să respir parfum de rai.
Zori cu fluturi, cer senin,
Sufletul să îmi aline
Și prin harul Tău divin
Să iubesc la fel ca Tine!