Te-am căutat adesea cu dor din dorul meu,
Prin ploi de inocență în tandre margarete,
Am înnodat dorințe cu vise-n zbor de zmeu
Și-am pribegit mereu în care cu regrete.
Prin spini de neputință am sângerat de dor
Și-am ațipit adesea cu roua între gene,
Ți-am respirat albastrul prin ochiul unui
nor,
Cristale de alinturi mi le-au răpit sirene.
Ninsori de meri în floare naive te-au ascuns,
Crezând că-n rătăcire îți voi uita parfumul,
Dar fiece petală-n descântec te-au aprins
În alte mii de doruri mai înfocat ca primul.
Ți-aș povesti în versuri de-aș mai avea
cuvinte,
Dar ai venit iubire o clipă mai devreme,
Ai înflorit săruturi în constelații sfinte,
În valsuri de speranță ne vom iubi-n poeme!
