miercuri, 12 decembrie 2012

OFRANDA UNUI VIS



 Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri, 
 Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,
 Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,
 Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.
 
 Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
 Perdele de albastru mi se ridică-n drum
 Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
 Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.
 
 Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
 E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,  
 Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
 In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

 Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
 Te caut ca un bezmetic  in cerneri din trecut 
 Oglinzi de
întristare în carusel de plânset,
 În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

 Culege-mă din vise si-oprește secundarul
 Clipitelor năuce din suflet răstignit,      
 O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,   
 Topind ghețarii  vremii și timpul ostenit.
  

 Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
 C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
 Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
 Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

 La gardul așteptării e îngerul  iubirii,
 Noianele de vise  pe care le-am rodit, 
 A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
 Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.
 
 Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
 Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
 Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
 Ce dulce-i regăsirea, tu dor în dorul meu.
 
 Ma-ntâmpini cu speranță, iubire si candoare,
 Reverși  în mine cupa cu liniște și dor,
 Pe buze simt sărutul nectarului din floare
 Și-mbrățișat cu tine mă-nalț și zbor și zbor.