Ascultă simfonia din ultima ta noapte
Care desparte iarna de-aroma primăverii
Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte
De dalii parfumate ivite-n taina serii!
Descântă cu licoare de-ambrozie dulce,
vie,
Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt,
Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie,
Dezleagă anotimpuri de dor purtat de
vânt!
Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori,
De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre
gene
Sau câte fantezii-n buchete de splendori
Le voi grava-n vitralii de zâmbete
eterne!
Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire,
Împarte rai de salbe și fluturi de
lumină,
Sfințește vraja clipei cu har și dăruire,
Îmbracă-te cu mantii de grație divină!
Dă sens vieții tale și-alege dintre spini
Doar crinul inocenței stropit cu nestemate,
Despovărează pasul de praf și de ciulini
Iubire fii, luceafăr, de zbor spre libertate!
Din galaxii celeste aripile de stea
Țesute să îți fie cu flori de curcubeu,
Nuntește-le cu fire de-argint și catifea,
În vis de primăvară să înflorești mereu!