Să nu mă uiți chiar dacă cerul tace
Și-n clopot gem prohoade de iubire,
De-ar fi chiar luna-n zdrențe-a se preface
Iubirea mea domnește-n nemurire.
Să nu mă uiți chiar dacă marea plânge
În valuri
dezbrăcate de tandrețe
Și scoici întârziate dorm în alge
Iar orele se numără-n regrete.
Să nu mă uiți nicicând și niciodată,
De-s gratii-n porți închise cu zăvor
Și tace clipa,repetabilă ,brodată
Între opreliști toarse de fuior.
Să nu mă uiți nici dacă trenul pleacă
Din gara amintirii fără noi,
Te vindecă
din nou de promoroacă
I-ați alt bilet cu semnul un trifoi.
Să nu mă uiți nicicând în rătăcirea
Sau în magia vreunui negustor de vis,
Ești
locatar pe veci cu amăgirea
Și-ți irosești biletul spre abis.
Să nu mă uiți în colb de nepăsare
Un far de dor să-ți fie-al meu luceafăr,
De-ai
fi-ngrijit iubirea ca pe-o floare
Mi-ai fi rămas în suflet candid nufăr!
.