miercuri, 11 aprilie 2012

ARȚARUL



 Mi-aș fi dorit să fiu un pom în floare
 Cu crengile-alungite înspre cer,
 Să gust din vânt dezmierd de alinare
 Sărut să fiu de pasăre-n eter.
 
 În crengi  îmbălsămate cu iubire
 Mi-aș face cuib din frunze de arțar
 Și raza chihlimbarelor din soare,
 Mi-ar încălzi iar sufletul hoinar.
 
 În trunchiul lui aș sta ca-ntr-o odaie
 Cu gândul meu în vise furișat,
 Și brune ramuri de mătase-n ploaie
 În leagăne m-ar ține-mbrațișat.
 
 Când vântul nemilos ar vrea să cearnă
 Trecutele iubiri din ochii mei,
 El clorofilă peste nori  s-aștearnă
 Să-nsenineze dansul  lor pe-alei.
 
 Cu șoaptele lui calde să m-alinte,
 Să uit de clipe frânte și de dor
 Și cu furtuni de zâmbet și veșminte
 Să mă îmbrace-n zbor nemuritor.
 
 Din nostalgii să facă bucurie,     
 Cu flori roșcate-n  taină să ne lege, 
 Iubirea să  îmi fie mărturie,
 Iar eu un biet arțar să fiu un rege!