Auzi
și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș,
Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri
pe-un arcuș.
A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș
muiat în tuș,
Dar dacă se pierdea pe drum sau o fura vreun
spiriduș?
Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris
violet
Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i
ajungă berechet,
Să-nalțe zmeie de magie și să străbată zeci de
leghe,
Să-mpartă anotimp la doi c-o dragoste fără
pereche.
A mai chemat un licurici, maestru-n tainele
iubirii,
Să-l lumineze la răscruci înspre grădina
fericirii.
Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și
cu capu-n nori,
Ades se pierde prin frunziș, visând la stele
în culori.
Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de
frenezie,
Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o
păpădie.
Cu ochi zglobii ca două perle și zâmbet de
polen fardat,
Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și
vinovat.
Înduioșată mămăruța, respiră clipa de
tandrețe,
Sub pleoape-i joacă bobi de rouă, emoționată-i
dă binețe,
Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n
zbor,
Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec
îndoliat de dor.