În ochii tăi albaștri respiră valul
mării,
Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,
Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,
Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!
Verset de rugăciune din Psalmul de iubire
Îmi luminează gândul când se adună norii,
Mă-mbraci în strai de stele, gravezi
mărgăritare,
Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși
zorii!
Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii spini
Și reaprinzi făclia dorințelor din vis,
Deschizi a ușii suflet cu lacrimă de crini,
Ești taina mea sfințită, poem de rai promis!
Iar când mă rătăcești în toamne fără vină,
Trimiți perechi de fluturi să cearnă-n păr
smaralde,
Reinventând solstiții cu stea de mag
divină.
Nescrise anotimpuri rămâne-vor să scalde,
Restanțele de vreme în care-am pribegit
Uitând de taina sacră, eternul legământ,
Prin care două inimi cândva și-au întregit
Pe-altarele iubirii un vis sub
jurământ!
Mi-e dor de-o înflorire-n parfum de trandafir,
De pescăruși albaștri cu aripi cristaline,
Mi-e dor de tot ce-mi ești, de clinchet de
zefir,
De clipa-n care îngeri ne-au miruit destine!