sâmbătă, 29 decembrie 2012

O LACRIMĂ DE ÎNGER




 
Am înflorit cuvinte pentru tine

 S-ascund tăceri în iarna sângerândă,
 Cetăți de dor strivesc între destine
 Robia mea e-a ceasului osândă.

 Ninsori de gânduri biciuie înghețuri, 
 Secundele aleargă în șiraguri,
 Ceresc alean, un scurt popas de îngeri
 Renasc timid în vis legat de lanțuri.
 
 Orbit de apăsare și scuturat de clipă
 Adormi rănit la candela nestinsă,
 Cerșești o zi prin fumul tras din pipă,
 Suspini umbrit de flacăra aprinsă.

 În rug de-nstrăinare astepți sculptând iluzii,
 Voi ninge ametiste, răpite dintr-o stea,
 Izvoare de iertare, iubire prin perfuzii
 Năluca-ți dăruiește în nopți de catifea.
 
 Cernut ne este cerul, de nuferi bântuit,   
 Icoana amăgirii e ultimul popas,
 Ecouri rătăcite se zbat dezlănțuit
 O lacrimă de înger e tot ce a rămas.




miercuri, 12 decembrie 2012

OFRANDA UNUI VIS



 Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri, 
 Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,
 Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,
 Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.
 
 Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,
 Perdele de albastru mi se ridică-n drum
 Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,
 Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.
 
 Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,
 E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,  
 Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,
 In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

 Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,
 Te caut ca un bezmetic  in cerneri din trecut 
 Oglinzi de
întristare în carusel de plânset,
 În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

 Culege-mă din vise si-oprește secundarul
 Clipitelor năuce din suflet răstignit,      
 O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,   
 Topind ghețarii  vremii și timpul ostenit.
  

 Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,
 C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,
 Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,
 Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

 La gardul așteptării e îngerul  iubirii,
 Noianele de vise  pe care le-am rodit, 
 A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii
 Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.
 
 Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare
 Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,
 Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,
 Ce dulce-i regăsirea, tu dor în dorul meu.
 
 Ma-ntâmpini cu speranță, iubire si candoare,
 Reverși  în mine cupa cu liniște și dor,
 Pe buze simt sărutul nectarului din floare
 Și-mbrățișat cu tine mă-nalț și zbor și zbor. 

sâmbătă, 8 decembrie 2012

GÂNDURILE MELE, NISIP ÎN CLEPSIDRA SUFLETULUI -Ines Popa



        Voi face ferestre în zidurile înălțate de sufletul tău și mă voi strecura cu umbra unui sărut! Vei ști că dincolo de tine, eu sunt izvorul nesecat al iubirii, îngerul  care ți-a alintat visele. Dacă vei privi printre zăbrelele rănilor vei vedea răsăritul în ochii mei!

joi, 6 decembrie 2012

NINGE -Ines Popa



 
 Ninge peste timpul despărțirii noastre,
 Ninge peste clipa bunului rămas,
 Ninge cu flori albe de iubiri sihastre,
 Ninge peste locul primului impas.
 
 Ninge cu albastru peste dor și doare,
 Ninge revărsare de sublim popas,
 Ninge cu iluzii și cu sărbătoare,
 Ninge pribegirea ultimului ceas.
 
 Ninge în surdină, ninge în cetate,
 Ninge peste balul florilor de nard,
 Ninge iasomie peste toți și toate,
 Ninge cu miresme de argint și brad.
 
 Ninge cu ninsoarea ultimei romanțe,
 Ninge peste inimi vise de boemi,
 Ninge peste gânduri albe diamante,
 Ninge-n alergarea-n care tu mă chemi.
 
 Ninge peste nuferi,ninge peste fluturi,
 Ninge peste ritmul pasului trecut,
 Ninge peste clipe, peste anotimpuri,
 Ninge peste dorul nostru de-nceput!







miercuri, 5 decembrie 2012

DE ALB ÎNSTRĂINAT



     
Privind în oglinda sufletului uneori ne vedem distorsionat din cauza nălucilor care   scotocesc în noi. 



 Îți voi pleca din suflet la fel cum am venit,
 Tiptil ,fără de veste, de alb înstrăinat,
 Mă voi întoarce-n zeghea statuii de granit,
 În vitregia iernii și-al timpului oftat.
 
 Mă voi retrage singur pe geana unui nor, 
 Să nu aud suspinul viorii îndoliate,
 Cu ghimpele tristeții în plânset de cocor
 Troițele iubirii le voi topi pe toate.  
 
 Nici nu m-ai dat uitării, dar nici nu mi-ai rămas, 
 Te-ai risipit în gânduri, făcând din mine rug,
 E dăruit inelul, port lanțuri de ocnaș,
 Îmi sunt tot mai străină, iubirea mi-este jug.
 
 Ce-aș mai putea să-ți fiu în infinita iarnă, 
 Decât surâsul mării din scoicile cernute,
 O crizantemă tristă născută dintr-o rană,
 Sărutul unei umbre de mari iubiri pierdute.
 
  

marți, 4 decembrie 2012

CARTEA VIEȚII -Ines Popa




          Nu sunt nici jucător de poker, nici jucător de vreun alt joc.Joc însă cu demnitate și onoare cartea vieții. Dețin cartea iubirii, singura câștigatoare în toate circumstanțele!

luni, 3 decembrie 2012

DESPRE VISELE NOASTRE-Ines Popa



    Chiar dacă visele noastre încă pribegesc în lacrimile timpului, amintirile au un anotimp al lor.Oricât de bine le ascunzi în sertărașele inimii,ele te vizitează pe furiș amintindu-ți că ele există.Iar ceea ce pare a fi interzis,este doar un percept legat de conștiința noastră.Cine hotărăște ce este sau nu interzis? Iubirile mari, cele neîmpărtășite sau pierdute nasc controverse ale inimii și mai devreme sau mai târziu ele își caută destinatarul.

 Ce-aș mai putea să-ți fiu în prag de iarnă
 Decât parfumul unei veri trecute,
 O crizantemă răsărită dintr-o rană,
 Sau un ocean de mari iubiri pierdute .   

IUBIRILE PIERDUTE


 
      Zilele trecute întreba o bună prietenă dacă pentru iubirile pierdute se aprind lumânări.Eu înclin să cred că se aprind candele cu surcele de dor și se udă cu lacrima sărată a neuitării!

 
În glastra mea trei trandafiri stingheri  
 Te așteptau cu dor, dar n-ai venit, 
 S-au ofilit cum toate, toate pier   
 Iubirea mea din suflet n-a murit!  
 Încă aștept. Parfumul ți-a rămas.  
 Eu știu că vii, te-aștept din ceas în ceas!

GÂND DE SEARA-Ines Popa




    Fiecare zi este o aventură, o înfrângere sau o inălțare.Când ești secătuit, întristat, dezamăgit, te retragi în singurătate și îți plângi neputința. Numai sufletele apropiate pot înțelege restriștea de o clipă a sufletului.Și când pare că scrii un ultim rând în dimineața năucă, visele se reîntorc pentru a prinde aripi.Învingător este cel care se învinge pe sine. Ce spun  sau cred semenii despre noi sunt doar prezumții ale propriului  lor eu.Numai sufletul  tău știe ce fel de floare trebuie sădită pentru a retrăi bucuria! Dimineața Lumina învinge. Apoi....o iei de la capăt....Eu sunt un om modest cu un suflet mult prea sensibil, atât de încăpător încât uneori se zbate de marginile trupului.Când ești un om pozitiv vezi doar ceea ce este frumos în celălalt. Restul,răutățile,ambițiile,mizeriile vieții cotidiene le ignor. Nu am timp.Când iubești oamenii vezi în fiecare o posibilă stea. Iar sus în cer omul pe care îndrăznești a-l disprețui, ar putea să să fie văzut de către Divinitate superior ție. De-abia atunci vei pricepe că acela îți era defapt cel puțin egal. Nu judeca! Iubiți-vă unii pe alții! Întotdeauna dragostea va învinge! 
   

DIN COLBUL AMINTIRII




 Te-am readus din iarna aceea întristată,
 Când prăbușit în noapte zăceam de dor înfrânt, 
 Încețoșată clipă, de-amar îndurerată     
 Te-ndepărta în gheața durutului meu cânt.
 
 Te-am resadit în suflet cu teamă și speranță
 Și-am acordat arcușul pentru vioara ta,
 Zăpezile tristeții din iarna dezlânată,
 Le-am șters cu o nădejde în zori de catifea.
 
 Cu trandafiri în zâmbet la porțile cetății                            
 Speranța mea renaște, mărgăritar de dor
 Te-am recompus din cioburi, cristale-n taina nopții,
 Iar freamătul iubirii mi te-a adus pe-un nor.
 
 Ne-am descălțat de umbre, am dezbrăcat veșmântul   
 Acelor pași nesiguri care s-au stins în hău,
 În anotimpul nostru iubirea naște-alintul
 Nostalgicelor clipe, părerilor de rău.
 
 Cu florile iubirii în dantelate stele ,
 Te-aștept ca pe un soare sculptat dintre ninsori
 Și rege este visul, stăpânul vieții mele,
 O călăuză dragă de mii și mii de ori.
 
 În ritmul unei clape de pian îmi trăiesc dorul
 Și-acorduri de chitară mă leagănă în flori,
 E dulce, e șăgalnic tot zbuciumul, fiorul     
 Îmbălsămând iubirea în ritmuri de cocori.
 
 Am rechemat iubirea din colbul amintirii
 Și îngerul iernatic mi te-a adus în car,
 În visele răsfrânte eram pe două drumuri
 Acum suntem doar unul, uniți prin dulce har.
 
  

miercuri, 28 noiembrie 2012

IUBIREA MEA




Nu-mi cântări iubirea în talger de balanțe
Și dorul meu de tine nu-l măsura cu flori,
Tăcerea nu mi-o umple cu irosite-absenţe
Și visul nu îl cerne în morile din zori .

Aripile stângace nu mi le rupe-n pripă,
Iar stolul de dorințe nu-l risipi în cer,
Nu măsura cu pasul nisipul din clepsidră,
Lumina n-o ascunde în timpul efemer.

Speranța n-o ucide cu şovăieli mărunte,
Și visul nu-l ascunde în dune de-anotimp,
Nu amâna chemarea prin surde amănunte,
Răspunsul nu îl stinge în pulbere de timp.

Nu destrăma magia prin cârpituri de lună,
Prin sita deas-a vremii ninsoarea n-o cerni,
Puhoaie de iubire în cale-ți să se pună,
Nu mai chema străjerii, n-o vei putea opri.

Blestemele iubirii-n descântec nu le frânge
Mai lasă-le să ardă în candelă de vise
Și pașii nu îi șterge cu lacrimă de sânge,
Din umbrele iubirii vor înflori narcise.

Povestea este scrisă, destinul mi-e-n iubire,
Oricâte stânci sticloase spre noi s-au prăvălit,
Iubirea mi-e în tine, doar eu îți sunt iubire,
Cu mine-ncepe totul, cu mine ia sfârșit.

luni, 26 noiembrie 2012

DIN LUMI ÎNZĂPEZITE


            De multe ori privind în sufletul tău ți se pare că stai în fața unei case cu obloanele trase și cu ușile încuiate.O mână necunoscută a scris pe-o hârtie în colț la poartă: Plecat fără adresă. (Octavian Goga)
          Se-ntâmplă uneori ca privirea să rămână ațintită în gol,iar acest gol să cuprindă întregul tău univers.




 Dorind să sting doar jarul rămas în urma ta
 Am reaprins iubirea din stinse felinare,
 Trec vama amintirii pe geana unei stea
 Și iarna-mi sângerează în lacrimă de sare.
 
 De strajă stă iubirea și-n așternutul orei    
 Fiorduri îndoliate îmi dăltuiesc dorința,    
 Troiene de tăcere veghează ochii umbrei,
 Printre ninsori fugare îți zămislesc prezența.
 
 Străină sunt de toate, mi-e albul răzvrătire,
 Mă-ntreb dacă din pulberi de zbucium mă auzi,
 Mor troienite vise pe hărți de amăgire,
 Înfrângeri dintr-o iarnă în clopote cu surzi.
 
 Ne-mbratisăm în taină din lumi înzăpezite,
 Crezusem că ninsoarea ne-a despărțit de stele,
 Dar am păstrat iubirea în suflete-adormite
 Și-am înflorit în temple zidite din mărgele.
 
 Ne răscolesc regrete bătrâne de-așteptare,
 Agonizează iarna strigându-ne învinsă,
 Un univers de îngeri suspină de-ntristare
 Și candela iubirii de dor va fi nestinsă.
  



sâmbătă, 17 noiembrie 2012

VIS FURAT


“Visele sunt ilustraţii din cartea pe care sufletul o scrie despre tine.” Marsha Norman





Ninge derizoriu, spulberă argintul, 
Perle de zăpadă îngerii împart,
Divizaţi de taine, plânge asfinţitul,     
Pânze de păianjen zilnic ne despart.

Plec spre o răscruce, rătăcesc în vise,
Umbre lăcrimează ca un martor mut,
Torţe de-aşteptare, stele compromise,
Amalgam de gânduri, ninge abătut.

Nimănui nu-i păsa, ni s-a dat sentinţa,
Din instanţa iernii exilat respir,
Încleştări fugare, statică absenţa,  
Paşii din zăpadă, suflete-n delir.

Nu ne recunoaştem în nevroza iernii
Florile de gheaţă, semne de înfrângeri,
Vise fără  vârsta, se-nmultesc ciulinii
În distante oarbe, stranii voci de îngeri.

Alte drumuri astăzi pasul nostru-atinge,
Ca-ntr-o fortăreaţa doru-i sigilat,              
În altar de ceară steaua ni se stinge,
Doi stingheri în iarnă, suntem vis furat!




duminică, 11 noiembrie 2012

EPISTOLE TÂRZII



“Când aș vrea devine vreau, când ar trebui devine trebuie, când pe urmă devine acum, atunci  și doar atunci dorințele încep să se transforme în realitate.” Robert Redford


 Tu îmi răspunzi chemării din iernile sihastre     
 Și vii trișând destinul în agonii de fum,
 Prin borangic de stele doar inimile noastre
 În candelă de vise împart același drum.
 
 Eu lacrimile tale le strâng la mine-n suflet,
 Tu dorul tău de mine în simfonii-l cuprinzi,   
 Toți îngerii iubirii mi-i zămislești în cuget
 Și ochii tăi, doi iriși, păcate în oglinzi.                    
 
 Încătușam iubirea în snop de neputință,  
 Însângerând  albastrul cu spasme otrăvite
 Ne-ndoliem adesea-n potop de necredință                           
 Plătind arvună vinei, dorințelor ispite.
 
 Respir prin necuvinte și îți sărut suspinul,   
 Cobor în hău cu tine și zbor spre răsărit,
 Prin rugăciune sfântă îți îmblânzesc destinul,
 De-ntarzii inc-o viață te-aștept în infinit.
 
 Un curcubeu răsare într-un oftat de frângeri,
 Noi unul fără altul, doar suflete pustii,       
 Suntem uniți în taine prin suflul unor îngeri     
 Și-n raclele iubirii, epistole târzii.
 
 
  


duminică, 4 noiembrie 2012

BOLNAVĂ DE IUBIRE




 Sunt mai sărac de tine cu fiecare iarnă, 
 Ghețarii mă îngroapă în lacrimă de ger,  
 Bolnavă de iubire, port dorul într-o rană,     
 Te chem printre vitralii cu sufletul stingher.   
 
 Tornade sângerânde îmi sapă disperarea,    
 Albatroși lunateci sufletu-și hrănesc,
 Zâne-n crinoline-și scutură ninsoarea,
 Strigăt de iubire, veșnic te iubesc.
 
 Cremene mi-e viața, îmi colindă crinii,
 Greierii speranței plâng a-ngropăciune,
 Printre albi mesteceni se aud vecernii,
 Sculptori enigmatici nasc deșertăciune.
 
 Un sărut mi-ar stinge setea de iubire
 Dacă troienite temeri ai  învinge,           
 Stele în buchete strânse-n amintire
 S-ar preface-n iriși dacă m-ai atinge.    
 
 Copleșit de focul clipei interzise,
 Mă îmbrac cu tine, veșnică povară,
 Tu-mi ești epilogul vieții compromise,    
 Carul de iubire și de primăvară.



...

joi, 1 noiembrie 2012

CONTRATIMP



 Reduc la absurd tot ce pot să îți fiu
 Pot culege o stea din nimicul pustiu? 
 Tu zețar de cristale, eu un nufăr în zale,
 În a inimii vale, câte râuri de jale?
 
 Într-un suflet rănit de nimicuri umbrit         
 Ești poem desfrunzit sau hotar împietrit?
 Mă-ntristezi sau m-alinți tresărind pătimaș,
 Niciodată constant, când iubit, când vrăjmaș.
 
 Eu un zbucium nestins, tu un strigăt învins,   
 Toamna-mi sângera stins ca nisipul prelins.  
 Eu verbu-a iubi, tu un mod de-a-nrobi,
 Compromis nu pot fi, tu năvod de o zi.
                                                                  
 Nu îmi cere s-aștept, nici nu vreau, nici nu pot,
 Conjunctivului tău îi răspund prin boicot,
 Te iubesc la prezent, nu-nțeleg un alt timp,
 Pun cenzură pe gând, suntem doar contratimp.