Sunt mai sărac de tine cu fiecare iarnă,
Ghețarii mă îngroapă în lacrimă de ger,
Bolnavă de iubire, port dorul într-o
rană,
Te chem printre vitralii cu sufletul
stingher.
Tornade sângerânde îmi sapă disperarea,
Albatroși lunateci sufletu-și hrănesc,
Zâne-n crinoline-și scutură ninsoarea,
Strigăt de iubire, veșnic te iubesc.
Cremene mi-e viața, îmi colindă crinii,
Greierii speranței plâng a-ngropăciune,
Printre albi mesteceni se aud vecernii,
Sculptori enigmatici nasc deșertăciune.
Un sărut mi-ar stinge setea de iubire
Dacă troienite temeri ai învinge,
Stele în buchete strânse-n amintire
S-ar preface-n iriși dacă m-ai atinge.
Copleșit de focul clipei interzise,
Mă îmbrac cu tine, veșnică povară,
Tu-mi ești epilogul vieții compromise,
Carul de iubire și de primăvară.
...
in acest fel fiecare departare ne apropie....cu un anotimp
RăspundețiȘtergereServus! Nu trimit niciun comentariu pentru ca as scrie iarasi "frumos!" si ma enerveaza repetarea aceluiasi cuvant si(sau) lipsa mea de inspiratie in alegerea cuvintelor!
RăspundețiȘtergere