sâmbătă, 13 iunie 2015

NERĂBDARE





 Cât de-nsetată-s de vacanța mare,
 Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,
 Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare 
 Și stele pe rochiță flori de opal să-mi țese.
 
 Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,
 Să-mi povestească vrute și nevrute,
 Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,
 Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.
 
 Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,
 Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,
 Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,
 Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.
 
 Să-ncalec pe răcoare câte-un murg
 Și zmeie să înalț din cârpă colorată,
 Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg
 Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.
 
 Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,
 Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,
 Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,
 Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de înghețată!