Cât de-nsetată-s de vacanța mare,
Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,
Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare
Și stele pe rochiță flori de opal să-mi
țese.
Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,
Să-mi povestească vrute și nevrute,
Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,
Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.
Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,
Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,
Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,
Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.
Să-ncalec pe răcoare câte-un murg
Și zmeie să înalț din cârpă colorată,
Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg
Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.
Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,
Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,
Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,
Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de
înghețată!
