NERĂBDARE

 Cât de-nsetată-s de vacanța mare,

 Să cânt, s-alerg și de nimic să-mi pese,

 Să ațipesc în câmp, cu luna la picioare 

 Și stele pe rochiță flori de opal să-mi țese.

 

 Căpșorul să îl țin în poalele bunicii,

 Să-mi povestească vrute și nevrute,

 Fundițe de lumină s-aprindă licuricii,

 Petale de cireș să-mi ningă lin pe frunte.

 

 Să beau din căni de lut sirop de brad și fragi,

 Să-mi cânte vrăbiuțe cu glas fără pereche,

 Poneiul să îl mângâi și-animăluțe dragi,

 Iar bunu să-mi agațe cireșe la ureche.

 

 Să-ncalec pe răcoare câte-un murg

 Și zmeie să înalț din cârpă colorată,

 Cu sâmburi de caise să joc înspre amurg

 Șotron, iar cel ce pierde să-mpartă ciocolată.

 

 Răbdare nu mai am, am burdușit gentuța,

 Dar ce fac cu Labuș? Puțin sunt întristată,

 Las’că-l înghesui eu cumva, într-o plăsuță,

 Mi-e drag, merg să-l răsfăț cu-n strop de înghețată!