În taina regăsită de amintiri duioase
Eu am pictat iubirea în lacrimă de crin,
Am vrut să-ți fiu un înger cu aripi de
mătase,
Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
Pe cerul
vieții tale am scris cu ametiste,
În
flori de nuferi tandri te-am alintat puțin,
Ți-am sărutat tristețea din genele albastre,
Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
În plin
deșert de suflet am fost ca o fântână,
Cu
râuri de iubire ți-am șters amar,
suspin,
Din vise nenuntite am croșetat cunună
Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
Din mugurii tristeții ce i-am cules din suflet
Eu am gravat safire pe-a cerului destin,
Regrete
dezlânate le-am prefăcut în zâmbet,
Te-ntreb cu nostalgie, a fost sau nu divin?
Dar blestemat hazardul te-a spulberat în
vânturi
Și-acum în iarna vieții din nou ești peregrin,
Ai rătăcit iubirea la margine de gânduri,
Te-ntreb azi cu tristețe, mai poate fi divin?
Tu taci precum o scoică ascunsă în nisipuri,
Eu vise ne-mplinite în lacrimi împletesc,
Mă cauți în ciob de vreme, ești mistuit de doruri,
Azi mă prefac că nu știu și nici nu-mi
amintesc!
