MICII COFETARI

 Voi fi astăzi cofetar, 

 Mi-am pus sorț și bonețica,

 Mama nici n-are habar

 Câte știu de la bunica.

 

 Sunt eu mică, mofturoasă,

 Nu-mi plac ciorbele, supica,

 Dar nu sunt o plângăcioasă,

 Doar că nu prea pap nimica.

 

 Nici pilaful nu îmi place,

 Iar cărnița este tare,

 Parcă stau pe mii de ace

 Când îmi dă mama mâncare.

 

 Eu vreau dulciuri, înghețată,

 Tort de fructe și plăcinte,

 Biscuiți cu ciocolată.

 Când primesc, mă fac cuminte,

 

 Câteva minute numai, 

 Până le degust, pe rând, 

 Dar mă-ndoap-apoi cu ceai,

 Nu știu ce are de gând.

 

 M-am rujat și parfumat,

 Când gătesc să fiu cochetă,

 Pe Ionică l-am chemat, 

 Și-a pus floare la beretă, 

 

 Nu putem să facem treabă,

 De nu suntem eleganți.

 Hai, că uite-n mare grabă

 Nu v-am spus că suntem frați.

 

 Gata și cu vorbăria,

 Cern făină cât clipești,

 Albă e bucătăria,

 Ninge ca și în povești.

 

 Ouă multe pun, să fie,

 Zahăr, fructe confiate,

 Fac cu lingura magie

 Și mâncăm pe saturate:

 

 Nuci, rahat, stafide, frișcă,

 Îndesăm și-n buzunare,

 Gura parcă-i o morișcă.

 Nică nu are răbdare,

 

 Dă din mâini, răstoarnă vasul, 

 Parcă-i o fantomă vie,

 Chicotim, ne-apucă râsul.

 Când colo, o pălărie

 

 Se ivește-n pragul ușii,

 Tata-și pune mâna-n cap,

 Obrăjorii-i sunt cam roșii, 
 Vine mama. Sper să scap…