joi, 9 ianuarie 2014

PÂNĂ CÂND?



 Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
 Doar cântec de nai pe ape senine,    
 Prin fire de iarbă veni-voi arar
 Să-ți scutur din rai polen din stamine.
 
 Neliniști vor plânge în clopote reci,     
 Cadențe-ngânate  din frângeri de lună, 
 Prin vis risipit, de umbre să treci,                
 Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!
 
 Mă caută în iriși de păsări năuce 
 De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
 Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
 Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!
 
 Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
 Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
 Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
 Sărac să rămâi de arderi străine!
 
 Luceferi de dor în iarna tăcerii 
 Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,  
 Tristeți exilate-n solstițiul iubirii
 În temeri străine vor sta! Până când?