miercuri, 22 mai 2013

UN MAC PICTAT DE VISE





  
 De astăzi pescărușii se zvârcolesc în ploaie,
 Eu zăbovesc în clipe și-amurguri nepereche,
 Doar amintiri fardate ard ca o vâlvătaie,
 Egrete disperate stau ca străjeri de veghe.
 
 În spice de tăcere mă răvășește plânsul,
 Tu n-ai să știi vreodată cum sângeră vioara,
 Frâng azima iertării, mustrând în taină visul
 C-a vrut cu aripi  frânte să-ți fie primăvară.
 
 Sunt gândurile mele cristale răstignite,
 Am să te-aștept și mâine, chiar dacă n-ai să vii, 
 În labirint de umbre zac clipe împietrite, 
 Plâng maci răniți de brumă în nopțile târzii.
 
 Secunda s-a oprit când nu te-am mai găsit,
 Mor fluturii iubirii în strigăte de dor,
 Te-aștept iar la răspântii sfidate de-asfințit
 Cu spini de resemnare în țipăt de cocor.
 
 Voi șterge cu albastru de mir și untdelemn
 Iluzii de iubire, surâs de păpădie,
 Pe cer străin de tine îți voi lasă un semn,
 Un mac pictat de vise zâmbind în veșnicie!
 


.