vineri, 16 decembrie 2016

PLECAT DINTRE FILE






 Mă colindă-n amurg când frigul împarte 
 Lacrimi de nard peste albul prea greu,
 Înhamă un cal rătăcit în vreo carte,
 Poteci fă-ți din gând spre sufletul meu!
 
 Potcoave nu-i pune, destulă e neaua, 
 Iar schijele gheții-s, ostile, străine,
 Dezbracă-l de chiciuri, acoperă-i șeaua
 Cu pledul iubirii. Pornește spre mine! 
 
 Plecat dintre file, să-ți apere visul  
 De ceața-ndoielii,-n solstiții târzii,            
 Infruntă zăpezi, ți-alină apusul,
 Supus te-nsoțește, în prag să îmi vii.
 
 Bezmetic se-ntinde regatul de frig, 
 Dorm stele ciobite-n dantele curate,   
 Adâncă e taina cu care ne-ating
 Aripi de înger prin geam strecurate.
 
 Din deget pocnesc zurgălăii în brad,  
 În rugul candorii, fericită că-mi ești,
 Colindu-ți ascult, în lacrimi ce ard,
 Se-ntoarce căluțul cu sănii-n povești.