La răscruce, toamna, în palton de zdrențe,
Seceră dantela rochiei de verbină,
Cu surâs sub gene, grații de tandrețe,
Scutură-n frunzișuri lacrimi de rugină.
Agățate-n ramuri, ca o condamnare,
Roade aurite-n iureș de înalt,
Se supun sentinței de-a sfârși-n hambare,
În zadar suspină-n zarea de cobalt.
Caiere brumate sălcii înconvoaie,
Păsări orchestrează ultimul concert,
În curând vor trage clopote de ploaie
Trezorieri celești, peste timp incert.
Cerul și-a deschis nasturii la haină,
Bărci de acuarelă trec din loc în loc,
Umerii-și apleacă firava gențiană,
Albatroșii-și caută-n alte lumi noroc.
Degetele ploii pun sub lacăt stele,
Strugurii în teasc rănile-și jelesc,
Tu-mi strecori iubire, fluturii sub piele,
Toamnă după toamnă, ție-ți înfloresc!
Toamnă după toamnă, ție-ți înfloresc!