Ascult cum clocotește viața
În muguri de curând născuți,
Renaște-n primăveri speranța
Copacilor, ce-n ierni, desculți,
Visau la ramuri de liliac,
Ce-nmiresmau cu gingășie
Alei și case cu cerdac
Și primeneau cu veselie,
Pământ și cer, zbor de cocori,
Cărări de viscol pustiite
Sau îngropate de ninsori
Sub tălpi de gheață troienite.
Prin firul ierbii verde crud
Răsar suavii ghiocei,
Își scutură veșmântul ud
Și lacrima din clopoței.
Pe serpentinele de gând
Aezi din vechile balade,
Își cheamă dorul fredonând
Cu glas duios, în serenade.
Se prind în horă viorele,
Narcise galbene, cochete,
Înmiresmate albastrele
Și în rochițe violete,
Zambilele surâd senin,
Privind spre greieri tolăniți,
Pe roz petale de mălin,
Clipind din gene fericiți.
Salcâmi sărută stele-n noapte,
Cad în extaz, mă minunez,
Se-alintă fluturii în șoapte,
E primăvară, nu visez!