PUNTEA DINTRE NOI

 Există doar o punte-ntre dorurile noastre,

 De o vei trece primul, nu voi mai fi tăcere

 Și nici în pribegire de lungi distanțe oarbe,

 Nu-ți va mai plânge versul în nopți de amăgire.

 

 De-o parte și de alta stăm despărțiți de poduri
 In nostalgii străine se zbuciumă-ntristări,

 Eu rătăcesc în noaptea care-mi  ridică ziduri,

 Tu n-ai curaj poteca s-o treci de frământări.

 

 In asteptări năuce un curcubeu ni-e visul

 Iar gândurile noptii, străjeri printre ecouri ,   

 Te strig cu deznădejde,  otravă mi-e suspinul,

 Vazhuhul îmi răspunde cu îngeri prin hublouri.

 

 Va trebui să frângem doar puntea depărtării,

 Ca să-nșelăm destinul  cu foc  să ne unească ,     

 De-mpotmolit  ni-e pasul  vom înălța iubirii 

 Ofrande de speranță  în rugă îngerească.

 

 Iar dacă-n astă viață hotarul nu-l vom trece,

 Vom colinda bezmetici cărările de-acum,

 Ne va-ngropa chiar visul lăsând o cicatrice,    

 Și-n moarte, cine știe, ne vom găsi pe drum.

 

 

 .