Mai rămăsese-n mine puțin din ce mi-ai dat
Doar urme vagi de vise și praf de șoapte
blânde,
Mireasma unui zâmbet și strune ce-au oftat,
Cuvinte îndoliate , scrisori de dor flămânde.
Hotarul ne desparte de țărmuri siderale,
Nimic din valsul serii nu-mi mai alină ploaia,
Cresc nuferi
de tristețe în liniști demențiale,
În suflet nori de vrajbă, ne-nvinsă vâlvătaia.
E moarte în cuvinte și nopțile constrângeri,
Potrivnice
dorințe se prind iarăși în horă,
Colierele de gânduri curg oarbe de înfrângeri,
Pungașul, hoț de vise dobândă ne imploră.
Ninsori ne spăla trupul de iarna-nstrainării,
Iubiri agonizante de dor sunt rătăcite,
Ne-am despletit de vise, ne vindem dezbinării
Și îngerii iubirii plâng lacrimi infinite.
Din albele înghețuri prin pulberi de chemare
Miros de levănțică mă-mbată de iubire,
În straiele-nserarii speranță, disperare,
Ești rai de fluturi tandri sau doar o amăgire?