FLUTURE SAU AMAGIRE

 Mai rămăsese-n mine puțin din ce mi-ai dat

 Doar urme vagi de vise și praf de șoapte blânde,

 Mireasma unui zâmbet și strune ce-au oftat,

 Cuvinte îndoliate , scrisori de dor  flămânde.

 

 Hotarul ne desparte de țărmuri siderale,

 Nimic din valsul serii nu-mi mai alină ploaia,

 Cresc nuferi  de tristețe în liniști demențiale,

 În suflet nori de vrajbă, ne-nvinsă  vâlvătaia.

 

 E moarte în cuvinte și nopțile  constrângeri,

 Potrivnice  dorințe se prind iarăși în horă,

 Colierele de gânduri curg oarbe de înfrângeri,

 Pungașul, hoț de vise dobândă  ne imploră.

 

 Ninsori ne spăla trupul de iarna-nstrainării,

 Iubiri agonizante de dor sunt  rătăcite,   

 Ne-am despletit de vise, ne vindem dezbinării

 Și îngerii iubirii plâng lacrimi infinite.

 

 Din albele înghețuri  prin pulberi de chemare

 Miros de levănțică mă-mbată de iubire,

 În straiele-nserarii  speranță, disperare,  

 Ești rai de fluturi tandri sau doar o amăgire?