Ninge cu flori și petale de nea
Pe gleznele serii, iar luna sfioasă
Ochii își plimbă pe cești de cafea,
Încinsă de dor, îmbrăcată-n mireasă.
E noaptea cleștar, trec îngeri să vadă
Migdali înfloriți în foșnet de ger,
Egrete de jad se nasc în zăpadă,
Poem creionează penițe de cer.
Liniști albastre ochii-mi inundă,
Ne-ameniță frigul, lumi compromise,
Pe ape de rai harul abundă,
De mână-mplinim calendarul de vise.
Ne este iubirea drog salvator,
Ferită de-abject în era profană,
Întreagă cu tine, cât e de ușor,
Îmi ești antidot pentru orișice rană.
Fluturi de gheață în clopot doinesc,
Pe brațe divine, cu tine iubire,
De-o viață colind dumnezeiesc,
De alb mi-era dor, de tine-n neștire!