NINGE CU MĂLINI

 Decembrie feeric, o iarnă că-n povești,

 Gravori din lumi astrale au desenat în glastră

 Un mozaic din gheață, bijuterii cerești,

 Răvaș de bucurie pentru iubirea noastră.

 

 Nechează cai sprințari și-n marea de ninsori 

 Torc caiere de ceață pendulele din burg,

 Miroase-a scorțișoară, a cetină, licori,

 Tu, cuibărit în mine, simt cum prin tine curg.

 

 Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdină

 Cum stele sidefate dansează în eter,          

 În păr lucesc cristale, spirale de verbină,

 Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. 

 

 Se zbate în privire tot verdele din brad, 

 Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, 

 Iubirea ne colindă-n miresmele de nard

 Și-n simfonii celeste toastăm în albul pur.

 

 Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei,

 Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini,

 La cină avem oaspeți, perechi de porumbei,
 Sărbătorește cerul. Vezi? Ninge cu mălini!