luni, 11 februarie 2013

LUPTĂ CHIAR ȘI CU ARIPA FRÂNTĂ



            Oricât de greu ni se pare uneori și prin oricâte încercări trecem, indiferent dacă ne întristăm cu voie sau fără de voie trebuie să hotărâm un moment în care să punem punct.Nu-ți poți plânge de milă la nesfârșit și nici nu poți abuza de compasiunea nimănui, nici chiar de cea a Divinității. A da dovadă de imaturitate în luarea unor decizii aduce frustare nu numai eului nostru, dar și celor cu care interacționăm. Cu sufletul frânt, zdrențuit, înjumătățit, în genuchi, târâș, cu ochii în noroi și cu trupul aproape mort , revoltat, înspăimântat, căzut, epuizat, stă în puterea noastră de a ne ridica. Dacă tot încerci să fugi în a sta de vorba cu tine și a te ascunde de realitate, dacă amâni luarea unei decizii care poate îți schimbă viață radical și îți poate dărui practic ceea ce îți dorești, nu faci altceva decât să prelungești o suferință inutila. Cocomitent cu ceea ce tu gândești și simți, zarurile fiind deja aruncate nu vor face altceva decât să-și continuie rostogolirea .Și în timp ce ele își fac jocul și îți manevrează destinul tu rătăcești orbit de propria-ți milă!
Nimic nu este cu neputință celui ce crede în izbăvire.
           Capul Sus!
Am avut aripi mari cu care zburăm căutându-te în locuri unde știam că te găsesc. Uneori te-ai ascuns în cele mai inaccesibile cotloane, în curcubee multicolore și între stâncile colțuroase ale tăcerilor, în înălțimi de neatins și în peșteri de tristețe.
           Am doar o aripă și aceea frântă și deși crezi că nu am ce face cu ea eu știu că în zborul meu te voi găsi! Fiindcă iubirea este o comoară care care nu poate crește încuiată în cămăruța inimii. Nedăruită, nemărturisită, ea sângerează, se ofilește sau moare!
           Dacă ții porțile inimii închise cum vrei să intre iubirea?