Oricât de greu ni se pare uneori
și prin oricâte încercări trecem, indiferent dacă ne întristăm cu voie sau fără
de voie trebuie să hotărâm un moment în care să punem punct.Nu-ți poți plânge
de milă la nesfârșit și nici nu poți abuza de compasiunea nimănui, nici chiar
de cea a Divinității. A da dovadă de imaturitate în luarea unor decizii aduce
frustare nu numai eului nostru, dar și celor cu care interacționăm. Cu sufletul
frânt, zdrențuit, înjumătățit, în genuchi, târâș, cu ochii în noroi și cu
trupul aproape mort , revoltat, înspăimântat, căzut, epuizat, stă în puterea
noastră de a ne ridica. Dacă tot încerci să fugi în a sta de vorba cu tine și a
te ascunde de realitate, dacă amâni luarea unei decizii care poate îți schimbă
viață radical și îți poate dărui practic ceea ce îți dorești, nu faci altceva
decât să prelungești o suferință inutila. Cocomitent cu ceea ce tu gândești și
simți, zarurile fiind deja aruncate nu vor face altceva decât să-și continuie rostogolirea
.Și în timp ce ele își fac jocul și îți manevrează destinul tu rătăcești orbit
de propria-ți milă!
Nimic nu este cu neputință celui ce
crede în izbăvire.
Capul Sus!
Am avut aripi mari cu care zburăm
căutându-te în locuri unde știam că te găsesc. Uneori te-ai ascuns în cele mai
inaccesibile cotloane, în curcubee multicolore și între stâncile colțuroase ale
tăcerilor, în înălțimi de neatins și în peșteri de tristețe.
Am doar o aripă și aceea frântă și
deși crezi că nu am ce face cu ea eu știu că în zborul meu te voi găsi! Fiindcă
iubirea este o comoară care care nu poate crește încuiată în cămăruța inimii.
Nedăruită, nemărturisită, ea sângerează, se ofilește sau moare!
Dacă ții porțile inimii
închise cum vrei să intre iubirea?
Superb text ce spune un adevar atat de simplu,caderea si ridicarea noastra are resortul doar in noi...
RăspundețiȘtergere