luni, 3 decembrie 2012

DESPRE VISELE NOASTRE-Ines Popa



    Chiar dacă visele noastre încă pribegesc în lacrimile timpului, amintirile au un anotimp al lor.Oricât de bine le ascunzi în sertărașele inimii,ele te vizitează pe furiș amintindu-ți că ele există.Iar ceea ce pare a fi interzis,este doar un percept legat de conștiința noastră.Cine hotărăște ce este sau nu interzis? Iubirile mari, cele neîmpărtășite sau pierdute nasc controverse ale inimii și mai devreme sau mai târziu ele își caută destinatarul.

 Ce-aș mai putea să-ți fiu în prag de iarnă
 Decât parfumul unei veri trecute,
 O crizantemă răsărită dintr-o rană,
 Sau un ocean de mari iubiri pierdute .   

IUBIRILE PIERDUTE


 
      Zilele trecute întreba o bună prietenă dacă pentru iubirile pierdute se aprind lumânări.Eu înclin să cred că se aprind candele cu surcele de dor și se udă cu lacrima sărată a neuitării!

 
În glastra mea trei trandafiri stingheri  
 Te așteptau cu dor, dar n-ai venit, 
 S-au ofilit cum toate, toate pier   
 Iubirea mea din suflet n-a murit!  
 Încă aștept. Parfumul ți-a rămas.  
 Eu știu că vii, te-aștept din ceas în ceas!

GÂND DE SEARA-Ines Popa




    Fiecare zi este o aventură, o înfrângere sau o inălțare.Când ești secătuit, întristat, dezamăgit, te retragi în singurătate și îți plângi neputința. Numai sufletele apropiate pot înțelege restriștea de o clipă a sufletului.Și când pare că scrii un ultim rând în dimineața năucă, visele se reîntorc pentru a prinde aripi.Învingător este cel care se învinge pe sine. Ce spun  sau cred semenii despre noi sunt doar prezumții ale propriului  lor eu.Numai sufletul  tău știe ce fel de floare trebuie sădită pentru a retrăi bucuria! Dimineața Lumina învinge. Apoi....o iei de la capăt....Eu sunt un om modest cu un suflet mult prea sensibil, atât de încăpător încât uneori se zbate de marginile trupului.Când ești un om pozitiv vezi doar ceea ce este frumos în celălalt. Restul,răutățile,ambițiile,mizeriile vieții cotidiene le ignor. Nu am timp.Când iubești oamenii vezi în fiecare o posibilă stea. Iar sus în cer omul pe care îndrăznești a-l disprețui, ar putea să să fie văzut de către Divinitate superior ție. De-abia atunci vei pricepe că acela îți era defapt cel puțin egal. Nu judeca! Iubiți-vă unii pe alții! Întotdeauna dragostea va învinge! 
   

DIN COLBUL AMINTIRII




 Te-am readus din iarna aceea întristată,
 Când prăbușit în noapte zăceam de dor înfrânt, 
 Încețoșată clipă, de-amar îndurerată     
 Te-ndepărta în gheața durutului meu cânt.
 
 Te-am resadit în suflet cu teamă și speranță
 Și-am acordat arcușul pentru vioara ta,
 Zăpezile tristeții din iarna dezlânată,
 Le-am șters cu o nădejde în zori de catifea.
 
 Cu trandafiri în zâmbet la porțile cetății                            
 Speranța mea renaște, mărgăritar de dor
 Te-am recompus din cioburi, cristale-n taina nopții,
 Iar freamătul iubirii mi te-a adus pe-un nor.
 
 Ne-am descălțat de umbre, am dezbrăcat veșmântul   
 Acelor pași nesiguri care s-au stins în hău,
 În anotimpul nostru iubirea naște-alintul
 Nostalgicelor clipe, părerilor de rău.
 
 Cu florile iubirii în dantelate stele ,
 Te-aștept ca pe un soare sculptat dintre ninsori
 Și rege este visul, stăpânul vieții mele,
 O călăuză dragă de mii și mii de ori.
 
 În ritmul unei clape de pian îmi trăiesc dorul
 Și-acorduri de chitară mă leagănă în flori,
 E dulce, e șăgalnic tot zbuciumul, fiorul     
 Îmbălsămând iubirea în ritmuri de cocori.
 
 Am rechemat iubirea din colbul amintirii
 Și îngerul iernatic mi te-a adus în car,
 În visele răsfrânte eram pe două drumuri
 Acum suntem doar unul, uniți prin dulce har.