Chiar dacă visele noastre încă pribegesc în lacrimile timpului, amintirile
au un anotimp al lor.Oricât de bine le ascunzi în sertărașele inimii,ele te
vizitează pe furiș amintindu-ți că ele există.Iar ceea ce pare a fi interzis,este
doar un percept legat de conștiința noastră.Cine
hotărăște ce este sau nu interzis? Iubirile mari, cele neîmpărtășite sau
pierdute nasc controverse ale inimii și mai devreme sau mai târziu ele își
caută destinatarul.
Ce-aș mai putea să-ți fiu în prag de
iarnă
Decât parfumul unei veri trecute,
O crizantemă răsărită dintr-o rană,
Sau un ocean de mari iubiri pierdute .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu