marți, 2 septembrie 2014

PRIMĂVARĂ-N TOAMNĂ




 Vin toamnele iubire, în dans de menuet,
 Cu lacrimi de crăițe, parfum de crizanteme,
 Frunziș de acuarele pe cerul violet 
 Perechi de rândunele pictează-n zbor, poeme,
 
 De-aducere aminte din veri care destramă
 Vrăjita simfonie a macilor plăpânzi.
 Îți locuiesc în suflet, iar dorul meu te cheamă
 Cu fluturi inocenți de dragoste flămânzi.
 
 Cât de naivă-i toamna, cu ploi  ar vrea să spele
 Și pulbere de lună iubirea de blesteme.
 Cum ar putea ea oare, căci dorurile mele 
 Le-au zăvorât ursite cu lacăte de vreme. 
 
 Nu simți melancolia clipitelor ce-aleargă, 
 Cum zile-ntregi și nopți se termină cu tine?   
 Blânzi greieri se îndură o lacrimă să-mi șteargă
 Cântând pe geana ierbii cu-arcușul de suspine. 
 
 Și te trăiesc bolnavă cu sufletul pe jar,
 Arzând dorințe vii în sfeșnice de taină, 
 Egretele sărută un anotimp fugar,
 Tu-mi vei rămâne-un mac de primăvară-n toamnă.